Casele din lemn, construite manual și cu o istorie îndelungată, au ajuns, în prezent, să fie un mod tot mai des folosit pentru o locuință rezistentă, ecologică și prietenoasa cu mediul.
Casele din lemn, ecologice, sunt de 10 ori mai rezistente și mai prietenoase cu proprietarii deoarece sunt, în primul rând, o metodă de economisire a energiei, datorită lemnului utilizat în construcție, care încălzește casa și din interior și din exterior, spun specialiștii în domeniu.
În al doilea rând, materialele utilizate în confecționarea casei nu poluează mediul înconjurător și nici nu își pun amprenta în timp asupra vegetației, totul fiind realizat după pași logici, bine stabiliți, pe baza unui proiect de construcție.
Comparativ cu alte materiale de construcție, lemnul este mai scump, financiar vorbind, însă prezintă avantaje pe care alte materiale nu le poseda.
CITEȘTE ȘI Un dormitor pe placul tău. Recomandări
Unele dintre aceste avantaje ale caselor din lemn sunt izolarea termică, mediul ecologic și izolarea fonică.
Lemnul recoltat din rășinoase este sortat și folosit în paleți, utilizați la construcția caselor din lemn, oferind rezistență în timp, asigurând un finisaj perfect, un efect rezistent. Bine uscat, bine închegat și bine finisat, lemnul este pregătit pentru procesul de construcție al casei, preluând unele din sarcinile de căldură, rezistență, duritate, dar și confort ale locuinței.
Un lemn bun pentru structură la casele din lemn este un lemn recoltat din zona de duramen a trunchiului, deci nici din zona de coajă unde lemnul tânăr (alburn) este neconsolidat , nici din zona inimii, unde lemnul are deformaţii mari în timp. Zonă geografică de recoltare a lemnului este bine să fie din judeţele în care verile sunt scurte, deci perioada vegetativă redusă.
Principiul prin care sunt construite casele din lemn cu pereţi stratificaţi este cel al dispersiei eforturilor, unde preluarea sarcinii se face prin elementele zvelte şi aproximativ de aceeaşi secţiune (montanţi, traverse, grinzi), dispuse uniform şi încărcate omogen.
Calitatea lemnului rezultă şi din rezistenţele mecanice intrinseci dar problemele reale ridicate din lemn sunt în alt domeniu : lemnul recoltat din zone preponderent călduroase este torsionat, fibra lui este încâlcită, după uscare deformaţiile iniţiale se acutizează, elementele nu sunt rectilinii şi rezemările element-pe-element devin discutabile.
Chiar dacă rezistenţa ansamblului caselor din lemn nu are de suferit în mod periculos, finisajul se deformează şi apar crăpături cu efect de panică pentru locatari. O structură din lemn îşi găseşte o altă poziţie de echilibru decât cea gândită iniţial de proiectant, ansamblul nu se prăbuşeşte dar repoziţionarea poate deveni periculoasă la sarcini extraordinare : cutremure, vânturi puternice, tasări neuniforme.
CITEȘTE ȘI Star Wars: The Force Awakens pentru camera copiilor. Sau a ta
Cu privire la calitatea lemnului de structură există o norma europeană armonizată, EN 14081-1, care dă îndrumări clare cu privire la sortarea şi folosirea lemnului în elemente de rezistenţă la case. Utilizarea (şi acceptarea) lemnului în structură se poate face fie prin metoda vizuală , fie prin încercări în laboratoare (conform normei EN 519), ultimul tip de verificare nefiind obligatoriu şi este utilizat numai în cazuri evident litigioase.
Lemnul de răşinoase se poate folosi în structură la casele din lemn dacă se încadrează în clasa peste C 18 iar pentru elementele foarte solicitate la încovoiere (grinzi de planşeu cu deschideri mari, acoperişuri) se recomandă cel puţin clasa C 22. Lemnul din clasa C 30 este recomandat la ferme grinzi cu zăbrele la acoperiş şi lemn lamelar lipit.
Norma europeană este asimilată şi în România (SR EN 14081) iar dacă vom compara cu mult mai cunoscutul STAS 857-83 în vigoare şi el, pentru categoriile de solicitări I şi II se recomandă lemn de răşinoase din clasele de calitate A şi B – lemnul nostru este de calitate bună şi se încadrează în general în jurul clasei C 18 iar printr-o selecţie normală, corespunde şi cu clasă C 22 şi C 30.
CITEȘTE ȘI Casa pasiva, cu 90% mai putin consum energetic
Problema nodurilor este artificial exagerată, nu se pune problema numărului de noduri pe unitatea de suprafaţă ci dimensiunea lor. Dacă ne referim la clasa medie C 18 – C 22, diametrul admis al nodului la lăţimea “l” a piesei de maximum 100 mm trebuie să nu depăşească ½ l , la lăţimi între 100 si 150 mm să nu depăşească 50 mm, iar la l peste 150 mm diametrul nodului să nu depăşească 80 mm. Dacă notăm cu “e” grosimea piesei/dulapului diametrul nodului nu trebuie să depăşească 2/3e.
Desigur, nodurile nu trebuie să fie căzătoare, muchiile să fie ferme, crăpăturile să nu fie penetrante de la o faţă la alta – lucruri normale pentru orice “lemnar” care se respectă.
CITEȘTE ȘI Un router all-in-one pentru o casă inteligentă
Sursa: Litarh
