La construcția unei clădiri, trebuie să se țină cont și de protecția împotriva trăsnetelor, unde paratrăsnetul are nevoie de un electrod de împământare. Acest electrod de împământare are mai multe variante, de la cei zincați la cei din cupru și din oțel inoxidabil.
Care variantă este cea mai bună? Electrozi cuprați? Sau zincați? De ce sa nu fie folosiți cei zincați, sau chiar variante de cost mai redus, cum ar fi țeava zincata? Poate fi o variantă la fel de bună, rezistentă în timp?
Specialiștii spun că nu. De ce? Prin 1910, Biroul Național de Standarde (BNS) ale SUA a început un studiu aprofundat de cercetare, care s-a încheiat în 1955 , care a luat în calcul peste 36.500 de variante de electrod de împământare realizate din 333 de materiale, atât materiale feroase, cât și neferoase, cu strat de protecție. La un moment dat, prin 1924, au fost testate cinci tipuri de aliaje feroase zincate la cald. Acest test a fost finalizat după zece ani.
În paralel, alte instituții au derulat teste de rezistenta la coroziune pentru un electrod de împământare: Laboratorul Inginerie Civilă (NCEL) in colaborare cu Asociația Națională a Inginerilor din USA. În 1992, National Electrical Grounding Research Project (NEGRP) a început un program prin care a fost monitorizat electrozii de împământare. În acest program, au fost instalați electrozi și excavați după mai mulți ani, fiind realizate măsurători și studii comparative. Programe similare au fost dezvoltate și in Europa.
CITEȘTE ȘI Utile pentru mansardă: Ferestre pentru evacuarea fumului
Electrod din oţel cuprat sau electrod din oţel galvanizat/zincat?
Electrozii din oţel galvanizat sunt una dintre cele mai ieftine soluţii disponibile. Cu toate acestea, ei nu sunt cei mai eficienți, deoarece au o durată de viață relativ scurtă. La rândul lor, electrozii din cupru și din oțel inoxidabil masiv au o durată lungă de viață. Dar aceste soluţii sunt considerabil mai scumpe decât tijele din oțel galvanizat. În plus, tijele de cupru solide nu sunt potrivite pentru montaj adânc în sol greu, din cauza riscului de îndoire.
Electrozii cupraţi legaţi la priza de pământ oferă un compromis între cele două soluţii enumerate mai sus. Aceştia au acoperirea electrolitică a cuprului depus peste un strat de nichel. Procesul ajută la asigurarea unei legături de lungă durată, realizându-se astfel o legătură moleculară între stratul de cupru și miezul de oțel. Specialiștii recomandă utilizarea acestui tip de electrozi, deoarece stratul de cupru nu se va desprinde sau rupe atunci când este montat în sol, şi nici tija nu se va îndoi.
Tijele de împământare cuprate au rezistenţă mare la coroziune in timp, asigură o cale de rezistență scăzută la sol și au caracteristici bune pentru montajul în adâncime.
Lungimea este mult mai importanta decât diametrul tijei de împământare, un diametru mai mare nu înseamnă şi o valoare de rezistență mai mare în soluri cu rezistivitate slabă, un miez de oțel mai mare face tijele mai ușor de montat în soluri grele. În Europa este standardizat diametrul minim de 14 mm. În aplicații se folosesc variante de electrod de împămânatare de la 14 la 18,3 sau 20mm. Acești electrozi sunt cuprați cu strat cu grosime de la 20 la 300 de microni.
Tijele mai scurte sunt mai sigure și mai ușor de montat. Până la urmă, producătorii ar trebui să standardizeze un sistem de două tije de 1,5 m și un cuplaj, pentru a atinge un necesar de până la 8 metri lungime totală. Instalațiile ar fi mai rapide, mai ușoare, mai sigure. În plus, logistica de transport și de depozitare pentru tijă de 1,5 m este mult mai simplă decât pentru o tijă cu lungimea de 3 metri.
Nu toţi electrozii de împământare sunt produşi în acelaşi mod și nici nu au aceeaşi tehnică de montaj şi aceeaşi utilizare. Instalarea unui sistem necesită un timp de pregătire şi o analiză de preinstalare atentă. O defecțiune a sistemului de legare la pământ pune oamenii și echipamentele electronice, care sunt destul de scumpe, în pericol. Trebuie să se țină cont cel mai mult de faptul că alegerea celui mai ieftin mod de a satisface unele cerinţe poate sfârși prin a costa mai mult.
Pierderile anuale sunt estimate la mai mult de 1 milion de euro pe an din cauza folosirii de materiale inferioare doar pentru instalația de împământare.
Pentru un electrod de împământare cuprat, durata de viață estimată este de 30 la 40 ani, în funcție de sol. Pentru electrozii din otel inox, minim 50 ani. Pentru electrozii zincați termic la cald, numai 5 ani
La rândul lor, electrozii zincați prin procesul de electro-zincare/galvanizare, procedeu ieftin, dar interzis în standardul EN62305, durata de viață estimată este de maxim 2 ani.
Sursa – CPT Protection
