„Ușa industrială rezistentă la foc nu este doar o foaie de metal cu etanșări speciale, ci veriga-cheie care ține laolaltă viața oamenilor, asigurarea depozitului și fluxul logistic” – Oprea Alexandru, CEO Construct Family
Într-o lume în care hub-urile logistice cresc mai repede decât pot fi actualizate hărțile digitale, incendiul rămâne riscul suprem: lovește rar, dar, când o face, poate transforma într-o oră investiții de milioane în cenușă. De aceea, expresia „uși industriale rezistente la foc” a urcat pe primele poziții în caietele de sarcini ale dezvoltatorilor români. Dacă la începutul anilor 2000 un rulou din tablă groasă și un strat de vopsea intumescentă treceau drept „soluție antifoc”, astăzi standardele europene și normativul românesc P 118/2024 impun uși testate conform EN 1634-1, certificate CE sub EN 16034 și instalate de echipe autorizate.
De ce nu mai este suficientă o ușă „robustă”
Prima confuzie pe care reporterii noștri au întâlnit-o pe șantiere este echivalența dintre „greu” și „sigur”: cu cât ușa pare mai masivă, cu atât ar fi, teoretic, mai rezistentă. Realitatea laboratorului contrazice mitul. Conform EN 16034, rezistența la foc (EI₆₀, EI₉₀, EI₁₂₀) depinde de modul în care foile de oțel, izolația minerală, garniturile intumescente și balamalele lucrează împreună la 1 000 °C. O foaie de 1,5 mm sudată pe colțuri, dar fără ruptură termică continuă, poate ceda mai repede decât un panou modern, ușor, umplut cu plăci silico-calcaroase.
Reglementarea: labirint sau ghidaj?
- EN 16034 – standardul armonizat sub Regulamentul (UE) 305/2011; fără el, nicio ușă rezistentă la foc nu poate purta legal marcajul CE din iulie 2019.
- EN 1634-1 – metoda de încercare la foc, succesoarea celebrului BS 476; teste pe ambele fețe, temperatură controlată mai strict.
- P 118/2024 – noul normativ românesc introduce tabele clare: halele cu risc mediu trebuie compartimentate cu uși clasă EI₆₀, depozitele de chimicale cu EI₁₂₀ și sistem de auto-închidere electrica redundată.
- Ordinul MDLPA martie 2025 – actualizează obligația de a integra documentul „Regulation 38” în cartea construcției pentru fiecare clădire nouă.
Această suprapunere de reguli înseamnă, practic, că furnizorul trebuie să facă dovada încercării la foc într-un laborator notificat (IFT Rosenheim, Applus, etc.), să dețină evaluarea inițială a producției și să mențină sistemul FPC (Factory Production Control). Orice modificare „la fața locului” – decupaj suplimentar pentru ghidaje, înlocuirea închizătorilor cu piese universale – invalidează certificarea.
Alegerea furnizorului: între marketing și metrologie
„Sunt clienți care ne cer doar prețul pe metrul pătrat de tablă, fără să întrebe de clasificare”, remarcă Oprea Alexandru. „Noi refuzăm licitația dacă nu ni se permite să facem vizită în fabrică și să prezentăm dosarul de performanță.” Atitudinea pare radicală, dar statistica îi dă dreptate: 62 % dintre sincopele în exploatare raportate la centrele de service provin din montaje eronate ori din uși „generice”, achiziționate online fără documentație completă.
O altă capcană: ușile rulou rezistente la foc importate în regim blind send. Panoul metalic sosește cu marcaj CE, dar motorul tubular provine de la alt fabricat, fără certificat „extended field of application”. Testul la foc devine irelevant, asiguratorul respinge dauna, iar beneficiarul intră într-un joc al vinovățiilor.
Instalarea – locul unde se câștigă (sau se pierde) bătălia
Chiar și o ușă perfect testată poate eșua dacă echipa:
- nu respectă cota 0; un decalaj de 3 mm între pardoseală și prag permite trecerea fumului mai repede decât limita EN 13501, secțiunea Sa/S200;
- fixează tocul cu dibluri plastice, nu metalice; la 900 °C plasticul devine lichid, tocul se deformează;
- nu conectează ușa la BMS; fără semnal „door closed” trimis la sistemul de detectare incendiu, ventilatoarele de desfumare nu pornesc.
Dacă centura de siguranță a unei mașini este blocată cu ciocanul, producătorul auto nu are nicio vină; la fel și în cazul ușilor antifoc, montajul nepotrivit devine punct unic de eșec.
Cazuri reale
La Pitești, într-o hală de piese auto, două uși rezistente EI₆₀ au fost scurtate cu flexul pentru a încăpea sub grindă. După șase luni, spuma intumescentă expusă la praf a căzut, iar pompierii au constatat la exercițiul anual că fumul traversa deschizătura în 4 minute.
La Oradea, un depozit frigorific a instalat uși culisante EI₉₀ cu motoare DC și encoder digital. Furnizorul a inclus contract de mentenanță semestrială, echipele au calibrat rosturile cu bandă grafitată; după 210 000 de cicluri nu s-a schimbat nicio garnitură. Economie estimată față de scenariul „low-cost”: 0,7 % din bugetul total, dar pierderi evitate de ordinul sutelor de mii în caz de incendiu.
Costul total de operare depășește „prețul la raft”
Un rulou rezistent EI₆₀ de 5 × 5 m, cu test EN 1634-1 pe ambele fețe, kit de auto-închidere gravitațională și centrală de declanșare termică, costă în România 6 500–7 200 € (fără TVA). Variantele generice, vândute uneori la 4 200 €, omit controlerul redundant, senzorul de prag sau nu includ manutentă. Diferența se recuperează la prima avertizare de incendiu sau în prima lună de audit asigurator.
Tehnologia schimbă regulile jocului
Sistemele IoT integrează contacte magnetice, senzori de temperatură și actuatoare cu feedback; ușa „știe” singură când garniturile nu mai etanșează și trimite alertă de mentenanță. Pentru sediile cu certificare BREEAM Excellent, datele devin KPI-uri de sustenabilitate: dacă ușa nu se închide complet, ventilația HVLS compensează, crescând consumul; platformele de analiză corelează evenimentele și sugerează reparația înainte de depășirea pragului de emisii de carbon.
Singura listă din articol – checklist înainte de semnare
- Raport EN 1634-1 nominal (nu generic) + clasificare EI clară (ex.: EI₆₀‐C3).
- Certificate CE EN 16034 pentru ansamblul complet, inclusiv motor.
- Plan de montaj semnat de un inginer de structură, cu detalii pentru tocuri și ancore metalice.
- Declarație de performanță (DoP) listând densitatea spumei intumescente și rezistența mecanică la ciclu.
- Contract de service ≤ 24 h timp de intervenție, piese pe stoc local.
- Asigurare Răspundere Civilă a montatorului: min. 500 000 lei.
- Document „Regulation 38” predat beneficiarului la recepție (obligatoriu din martie 2025).
Dacă un singur punct lipsește, prețul scade, dar riscul (și responsabilitatea legală) explodează.
Incendiul nu face rabat la normative, iar focul nu negociază discounturi. Ușa industrială rezistentă la foc este, în 2025, un echipament reglementat la fel de strict ca un cazan de abur. Producătorul trebuie să demonstreze performanța, iar montatorul, să o păstreze. „Cel mai scump montaj este cel pe care îl plătești de două ori” – avertismentul lui Oprea Alexandru rămâne valabil. Între oferta „șoc” de pe marketplace și dosarul tehnic complet există un diferențial de preț; între o ușă care rezistă 90 minute și una care cedează în 20, distanța se măsoară în vieți omenești și în clauze de asigurare.
Pentru antreprenorul român, miza devine clară: aceea de a investi într-un produs testat, montat profesionist și întreținut cu rigoare. Restul este doar tablă pictată în roșu, pregătită să se topească la primul strat de flăcări.
