Albiţa (Lobularia maritime) sau Alyssum este o plantă anuală, erbacee, cu flori parfumate ce formează covoare colorate pe solul grădinii. Specia poate fi o alegere la ȋndemȃnă pentru cei care d-abia ȋncep să descifreze tainele grădinăritului.
Albiţa este originară din sudul Europei și nordul Africii. În antichitate, se folosea la tratarea rabiei. Face parte din familia Brassicaceae, familia verzei, conopidei și a ridichiei.
Prezinta o tulpină ramificată, cu lungime care variază ȋntre 10 și 25 cm care se ȋntinde pe sol. Frunzele sale sunt lanceolate, verzi-gri, de circa 2-3 cm. Primavara, florile mici, parfumate, cu patru petale albe, se deschid ȋn număr așa de mare, ȋncȃt acoperă ȋn ȋntregime frunzișul. Ele răspȃndesc un miros plăcut. Sunt urmate de fructe alungite care conţin cȃte două seminţe.
Frumuseţea plantei a făcut să se obţină numeroase varietăţi cu flori roz, roșii, de culoarea piersicii sau lila.
Numele știinţific al speciei provine de la cuvȃntul latin lobulus-păstaie cu dimensiuni reduse, cu referire la fruct și maritimus care amintește de habitatul ȋn care crește spontan.
Vezi și: Fulgul de nea din Mongolia
Albiţa- ȋngrijire
Pentru a-i asigura o bună dezvoltare, se recomandă alegere unui loc expus soarelui, cu sol umed, dar bine drenat si pH-ul neutru sau slab alcalin. Se poate cultiva pe dune, coaste, cȃmpuri și grădini.
Seminţele se semăna primăvara devreme sau ȋn luna august, ultima variantă asigurȃnd ȋnflorirea pe perioada toamnei. Se preseaza puţin pe pămȃnt pentru a face contact și se lasă expuse la lumină. Germinarea are loc ȋn 10-14 zile.
După veștejirea florilor, tulpinile se pot tăia pȃnă la jumătate pentru a stimula o a doua ȋnflorire la finalul zilelor toride din vară.
Insectele atrase de albiţă pot salva legumele și zarzavatul din grădină oferind adăpost gărgăriţelor, păianjenilor și altor ajutoare ale grădinarilor.
Sursa foto:www.seedcorner.com
