O cătun din Republica Moldova, Rogojeni, a început să atragă atenția vizitatorilor datorită arhitecturii sale specifice, care amintește de celebrele „case de hobbit”. Localnicii și autoritățile mizează pe acest aspect pitoresc pentru a dezvolta turismul rural și pentru a conserva patrimoniul construit.
Specificul acestor locuințe constă în integrarea lor în formele de relief, folosind materiale naturale precum piatra, lemnul și pământul. Multe dintre aceste structuri, care servesc drept beciuri sau anexe gospodărești, sunt acoperite cu vegetație, oferind un aspect vizual deosebit și o izolare termică naturală eficientă.
Revalorificarea arhitecturii vernaculare
Proiectul de promovare a satului nu presupune construcții noi de tip decor de film, ci restaurarea și punerea în valoare a structurilor autentice care au fost păstrate de generații. Această abordare are două beneficii majore:
Protejarea identității locale: Păstrarea tehnicilor de construcție tradiționale care sunt pe cale de dispariție.
- Publicitate -Dezvoltarea economică: Turiștii sunt atrași de experiențe autentice și de locuri care oferă o estetică diferită față de zonele urbane moderne.
Potențialul turistic și sustenabilitatea
Casele, parțial îngropate sau construite în versanți, demonstrează o bună înțelegere a mediului înconjurător de către constructorii de odinioară. Utilizarea pământului ca izolator natural permite menținerea unei temperaturi constante pe tot parcursul anului, un principiu reluat astăzi în arhitectura modernă sustenabilă.
Localnicii speră că, prin transformarea acestor locuințe în puncte de atracție sau chiar unități de cazare, satul va reuși să combată migrația și să ofere noi oportunități economice tinerilor din comunitate.
Vezi și Casa hobbit care se montează în trei zile
Materialele și tehnicile de construcție tradiționale
Aceste locuințe și anexe, care atrag privirile prin aspectul lor integrat în peisaj, nu au fost construite astfel din motive estetice, ci dintr-o necesitate practică de a utiliza resursele locale disponibile:
Piatra de calcar (cochilier): Fiind o zonă bogată în depozite de calcar, acesta a fost principalul material pentru pereții portanți și pentru intrările în beciuri. Piatra oferă o rezistență mecanică mare și o barieră naturală împotriva umezelii solului.
Pământul bătătorit și argila: Pereții interiori și adesea straturile de izolație erau realizate dintr-un amestec de argilă și paie. Acest amestec are proprietăți higroscopice, reglând umiditatea din interiorul locuinței.
Acoperișul înierbat: Tehnica de a acoperi structura cu un strat gros de pământ și vegetație (ierburi locale) este cea care oferă aspectul de „casă de hobbit”. Din punct de vedere tehnic, pământul este unul dintre cei mai buni izolatori termici, menținând răcoarea vara și căldura iarna.
Grinzile din lemn de stejar sau salcâm: Pentru susținerea tavanelor îngropate, se foloseau esențe de lemn tare, rezistente la putrezire în condiții de umiditate controlată.
Recomandări pentru conservarea structurilor vechi
Pentru proprietarii care dețin astfel de construcții și doresc să le restaureze fără a le distruge caracterul autentic, specialiștii în patrimoniu recomandă:
Evitarea cimentului: În restaurarea pereților de piatră sau argilă, folosirea cimentului modern poate bloca circulația aerului și poate duce la acumularea igrasiei. Se recomandă mortarele pe bază de var hidraulic.
Drenajul corespunzător: Deoarece aceste case sunt parțial îngropate, gestionarea apelor pluviale este critică. Trebuie verificate pantele din jurul construcției pentru a direcționa apa departe de fundație.
Refacerea stratului vegetal: Dacă acoperișul prezintă infiltrații, stratul de pământ trebuie îndepărtat, refăcută hidroizolația (folosind eventual metode moderne, dar invizibile la final) și replantată vegetația specifică zonei pentru a fixa solul.
Ventilația naturală: Păstrarea sau restaurarea gurilor de aerisire originale este esențială pentru a preveni mirosul de închis și condensul, specifice spațiilor îngropate.
