Pentru mulți proprietari, igrasia din baie pare o problemă rezolvată în momentul în care dispare mucegaiul de pe pereți. Realitatea este că, în foarte multe locuințe din România, mai ales iarna, umiditatea revine inevitabil. Nu pentru că soluțiile folosite ar fi greșite, ci pentru că problema este mai profundă decât pare la prima vedere.
Iarna schimbă complet echilibrul din baie
În sezonul rece, baia funcționează într-un regim diferit față de restul anului. Aerul din interior este încălzit, în timp ce pereții și tavanele rămân reci, mai ales în blocurile vechi sau în locuințele insuficient izolate. De fiecare dată când facem un duș fierbinte, vaporii de apă se lovesc de aceste suprafețe reci și se transformă în condens.
Acest proces nu este spectaculos și nici rapid. De cele mai multe ori, nu lasă urme vizibile imediat, dar umezeala se acumulează în timp, în straturile de sub vopsea, în rosturi și în colțurile mai puțin aerisite. Acolo unde aerul nu circulă, apa rămâne.
De ce „a fost bine o perioadă” nu înseamnă că problema a dispărut
Un lucru des întâlnit este senzația că igrasia a fost eliminată definitiv, doar pentru ca ea să reapară câteva luni mai târziu. Acest lucru se întâmplă pentru că multe intervenții sunt, de fapt, corectări de suprafață. Pereții sunt curățați, vopsiți sau dezinfectați, dar condițiile care au dus inițial la apariția umidității rămân neschimbate.
Baia continuă să se răcească rapid iarna, ventilația rămâne insuficientă, iar aerul umed nu este evacuat la timp. În aceste condiții, mucegaiul nu dispare, ci doar intră într-o fază latentă, revenind atunci când mediul îi devine din nou favorabil.
Ventilația pasivă nu mai face față modului actual de utilizare
Multe băi din România se bazează încă pe sisteme de aerisire gândite în urmă cu zeci de ani. Coloanele comune de ventilație sau grilajele pasive au fost proiectate pentru un alt tip de utilizare, cu dușuri mai scurte, temperaturi mai scăzute și o frecvență mai mică.
Vezi și Igrasia din baie: de ce apare iarna și cum poate fi ținută sub control în locuințele din România
Astăzi, folosim apa mai fierbinte, petrecem mai mult timp în baie și încălzim mai intens locuința. În acest context, evacuarea naturală a aerului devine insuficientă, mai ales iarna, când diferențele de presiune și temperatură sunt mai mici.
Baia rece este un factor ignorat
Un detaliu trecut adesea cu vederea este temperatura din baie. În multe locuințe, baia este încălzită doar ocazional sau mai puțin decât restul casei. Această diferență favorizează condensul, pentru că aerul cald și umed se răcește brusc la contactul cu suprafețele.
Chiar dacă pare contraintuitiv, o baie menținută constant la o temperatură moderată este mai puțin predispusă la umiditate excesivă decât una care trece repetat de la rece la foarte cald.
Obiceiuri cotidiene care întrețin umiditatea
Fără să ne dăm seama, unele gesturi obișnuite contribuie la menținerea unui nivel ridicat de umiditate în baie. Uscarea prosoapelor sau a rufelor, închiderea completă a ușii imediat după duș sau lipsa aerisirii din motive de confort termic sunt practici comune, mai ales iarna.
Fiecare dintre acestea adaugă vapori de apă într-un spațiu care, deja, se aerisește greu. În timp, acest surplus se transformă în umezeală persistentă.
De ce controlul umidității este o problemă de întreținere, nu de „reparație”
Igrasia și mucegaiul sunt adesea tratate ca defecte punctuale, care trebuie „rezolvate” o dată și uitate. În realitate, ele sunt semnele unui dezechilibru constant între umiditate, temperatură și aerisire.
În special iarna, baia are nevoie de o atenție similară cu cea acordată încălzirii sau instalațiilor sanitare. Nu este vorba despre soluții miraculoase, ci despre adaptarea spațiului la condițiile reale de utilizare.
O problemă comună, dar nu inevitabilă
Faptul că igrasia apare frecvent în băile din România nu înseamnă că este inevitabilă. Înseamnă, mai degrabă, că multe băi funcționează la limita capacității lor de a gestiona umiditatea, mai ales în sezonul rece.
Înțelegerea mecanismului prin care apare condensul este primul pas spre un control real al problemei — unul care nu se bazează pe soluții rapide, ci pe prevenție și echilibru.
