Arborele albastru de marmură (Elaeocarpus angustifolius) creşte ȋn pădurea tropicală din Australia şi Noua Caledonie. Se mai numeşte quandong albastru şi smochin albastru deşi nu este ȋnrudit cu smochinul.
Copacul ajunge la dimensiuni impresionante, de 40-50 m ȋnălţime şi un diametru de 3-5m. Frunzele sale sunt lucioase, lanceolate, cu margini zimţate şi au ȋn jur de 18 cm lungime. La maturitate, ȋnainte să cadă, acestea devin roşii. Florile alb-roz sunt parfumate, atrăgând numeroase insecte.
Arborele albastru de marmură ȋşi datorează numele fructelor globulare, de mărimea unei cireşe, de un albstru intens. Culoarea nu este cauzata de prezenţa antocianilor cum se ȋntâmplă ȋn cazul altor fructe albastre sau mov, ci de un fenomen optic. Este vorba despre reflectarea luminii albastre de către straturile de celuloză din pereţii celulelor epidermale ale fructelor.
Acestea sunt comestibile, gustul lor fiind acrişor-amărui. Prin amestecare cu apă formează o pastă ce se poate consuma ȋn gemuri şi plăcinte.
Casuarii, şobolanii cangur moscat, vulpile zburătoare cu ochelari (specie de liliac) şi porumbeii wompoo sunt numai căteva dintre speciile care se hrănesc cu poamele albastre.
Planta se dezvoltă bine pe soluri fertile, uşor acide, bine drenate, ȋn zone expuse razelor soarelui.
Arborele albastru de marmură-importanţă
Este unul dintre arborii cu cea mai rapidă creştere din pădurea tropicală, având un rol deosebit de important ȋn ȋmpădurirea naturală a zonelor defrişate. De asemenea, prin rădăcinile sale puternice ajută la controlul eroziunii solului.
Lemnul este uşor şi moale, fiind utilizat la confecţionarea butoaielor, iar din seminţele cunoscute sub numele de rudraksha, se fac mătănii folosite de hinduşi ȋn rugăciuni.
Ca şi celelelate specii ale genului, arborele albastru de marmură conţine ȋn frunze şi fructe, alcaloizi, flavonoide, glicozide şi taninuri, substanţe studiate pentru a fi folosite ȋndustria farmaceutică.
Deşi arborele acesta are nevoie de un climat cald şi creşte foarte ȋnalt, specii ȋnrudite pot fi cultivate şi ȋn zona temperată.
Sursa foto: https://eol.org/
