Aconitul de iarnă, floarea care apare din zăpadă

Aconitul de iarnă (Eranthis hyemalis) este o specie erbacee, perenă, originară din Europa unde se ȋntȃlnește din Franţa pȃnă ȋn Bulgaria acoperind solul pădurilor de foioase. Face parte din familia Ranunculaceae.

Are dimensiuni reduse, avȃnd o ȋnălţime de numai 15-20 cm. Ȋnflorirea are loc devreme, ȋnaintea brȃndușelor și durează circa două săptămȃni. Florile sale galbene, cu 6 petale, se aseamănă cu cele ale plantei piciorul cocoșului, cu care se ȋnrudește.

Frunzele lobate, apar la baza tulpinii, după flori.

Numele știinţific al speciei provine de la cuvintele grecești er– primăvară și anthos-floare.

Vezi și: Zambila strugure,unul dintre primii vestitori ai primaverii

Aconitul de iarnă-ȋngrijire

Cel mai bine se dezvoltă ȋn solul alcalin, nutritiv, umed, bine drenat, expus soarelui sau aflat ȋn semiumbră. Chiar dacă planta intră ȋn perioada inactivă la sfȃrșitul primăverii, solul trebuie menţinut umed.

La finalul verii sau toamna devreme, tuberculii se plantează la adȃncime de 5-6 cm și la o distanţă de 8-10 cm unii de ceilalţi. Pentru a le stimula dezvoltarea, aceștia trebuie ȋnmuiaţi ȋn apă cu o seară ȋnainte.

Atenţie! Planta este toxică pentru oameni și animale domestice.

Se recomandă amplasarea aconitului de iarna de-a lungul aleilor, ȋn rocării, lȃngă clădiri, sub arbori sau ȋn jurul tufelor unde poate beneficia de umbră. Nu se recomandă creșterea sa ȋn interioare, planta avȃnd nevoie de temperaturile scăzute de pe timpul iernii.

După veștejirea florilor, tuberculii se pot separa, ȋnmulţind astfel planta.

Este o specie foarte rezistentă la boli, care nu necesită toaletări, fertilizări, protecţie ȋmpotriva frigului sau alte ȋngrijiri speciale.

Sursa foto:  www.asergeev.com, www.pflanzenbestimmung.info