Daniel Găciu este unul dintre artiștii tineri care îmbină sculptura, pictura și desenul într-un limbaj vizual propriu, construit pe răbdare, observație, matematică, tradiție și introspecție. Găciu explorează forme abstracte, structuri kepleriene, anatomie, materiale cu memorie și simboluri arhaice reinterpretate contemporan.
În interviul de mai jos, artistul răspunde pe larg la întrebări despre procesul creativ, rolul desenului, tradiția sculpturii românești, educația artistică, dificultățile artei contemporane și proiectele sale viitoare.
Desenul ca fundament al limbajului vizual
„Desenul stă la baza ambelor practici, iar de aici se dezvoltă o limbă vizuală între ele. Desenul abstract indică forme cu diferite roluri, fie practice, fie mentale, de a stârni gândirea și modul de citire și înțelegere a obiectului.”
Pentru Daniel Găciu, desenul nu este doar începutul, ci structura internă a oricărei lucrări. El funcționează ca un alfabet vizual care leagă sculptura de pictură și care creează puntea dintre idee și material.
Materialele și povestea lor
„Fiecare material are o poveste de spus, de la origini până la prelucrare. Caracterul poate crea o antiteză cu rezultatul obținut.”
Artistul lucrează cu lemn, metal, piatră și materiale compozite, tratându-le ca entități cu memorie și caracter. Pentru el, materialul nu este un suport, ci un partener de dialog.
Sculptura, o tradiție românească profundă
„Sculptura este un subiect ce aparține acestui popor mai mult decât pictura, având rădăcini mai adânci în tradiție. Luând cazul lui Brâncuși, reprezentând Coloana fără Sfârșit, a luat elemente din viața satului, alegând doar un simbol ce mai departe va fi tema lucrărilor la o altă dimensiune de înțelegere.”
Găciu vede sculptura ca pe o continuitate firească a tradiției românești, în care simbolurile rurale sunt ridicate la nivel universal. Brâncuși este pentru el exemplul suprem al transformării unei forme arhaice într-un concept global.
Cultura ca necesitate vitală
„Cultura reprezintă un element important în cadrul oricărei societăți. Fără ea, oamenii se petrec într-o plictiseală acerbă ce duce la extincție. Viața fără ideal, pasiune și trudă nu împinge spiritul la dezvoltare pentru a găsi cunoașterea.”
Pentru artist, cultura nu este un accesoriu, ci o condiție de supraviețuire spirituală.
Anatomia, formele lui Kepler și matematica nevăzutului
„Tema anatomie va reprezenta una din exprimările mai complexe ale vizualului, dar pe lângă ea mai sunt formele lui Kepler, alte forme imposibile ce nu au fost descoperite. Forma umană este mai la îndemână; celelalte forme implică o pregătire matematică avansată, a înțelege nevăzutul, modul în care realitatea se exprimă în modul ei abstract.”
Artistul lucrează simultan cu corpul uman și cu structuri geometrice complexe, văzând în ele două moduri diferite de a înțelege realitatea: vizibilul și nevăzutul.
Educația artistică: de la copii la adulți
„De-a lungul timpului am reușit să împărtășesc ideile mele despre artă. De la copii mici, aducându-le idei despre culori și cum se creează, până la adulți, explicând scopul artei și legăturile spirituale ce trebuie să iasă la iveală prin arta fiecăruia. Complexitatea firii umane simplificată pe înțelesul tuturor.”
Găciu consideră educația artistică o formă de transmitere a sensibilității și a înțelegerii lumii, indiferent de vârstă.
Procesul creativ: răbdare, ambiție, adaptare
„Procesul creativ este definit de răbdare, ambiția de a nu te da bătut atunci când ceva nu este exact cum vrei și ești conștient că trebuie să o iei de la capăt. Abilitatea de a te adapta în diferite situații pentru a găsi rezolvarea cea mai bună pe moment.”
Lucrările care l-au schimbat cel mai mult sunt cele la care a lucrat între 100 și 200 de ore, pe parcursul a trei-patru ani. „Acest proces trezește în mine multe întrebări care își găsesc răspunsul odată cu terminarea lucrării. Răbdarea fiind cea mai de preț calitate dobândită, care transformă nimicul în aur.”
Arta contemporană în România: lipsă de susținere și speculații
„Arta contemporană în societatea românească suferă incredibil datorită susținerii precare. Fără perspective sigure și soluții pe termen lung, oamenii nu înțeleg de ce ai nevoie să colecționezi artă sau o conexiune cu un obiect a cărui valoare e dată de impregnarea intelectuală a artistului.”
Artistul critică și piața privată:
„Evoluția artei românești este în strânsă legătură cu sectorul privat, care încearcă să creeze mereu specule în jurul unor artiști pentru a rotunji bugete, lăsând la o parte o mare parte din ce e important, căutând doar preț, uitând ce e valoarea.”
Comunitate, promovare și proiecte viitoare
„A face parte dintr-o comunitate de oameni este un lucru ce orice artist ar trebui să și-l dorească, dat fiind faptul naturii solitare a muncii noastre. Promovarea reprezintă un aspect important. Aparițiile pe site-uri din afară sau din România aduc doar o imagine constructivă.”
Artistul pregătește o expoziție importantă la Muzeul Aurel Sacerdoțeanu din Vâlcea, unde va prezenta lucrări abstracte care „materializează percepții nevăzute”. „Vis-a-vis de alte proiecte ce vor prinde formă, rămâne de văzut cum se vor așeza, mereu mai apare ceva.”
Cine este Daniel Găciu
Daniel Găciu este artist vizual, sculptor și pictor, format în zona desenului, a sculpturii și a picturii abstracte. Lucrările sale explorează forme arhaice, structuri geometrice, anatomie, materiale cu memorie și simboluri reinterpretate. Este prezent pe platforma Rezistența prin Cultură și pe site-ul său personal:
Profil oficial: https://www.rezistentaprincultura.ro/artist/daniel-gaciu/ Site personal: https://www.danielgaciu.com
