Dunărea a generat 11 insule sălbatice mai mari de 5 hectare în zona Deltei

11 insule total sălbatice au apărut pe Dunăre, generate de colmatare, dar ar putea fi „salvarea Deltei” din perspectivă turistică.

Potrivit specialiștilor, cel mai mare dintre cele 11 ostroave are o suprafaţă de 60 de hectare, iar toate insulele au o vechime mai mare de 12 ani. Insulele nu sunt o glumă dat fiind că şi o suprafaţă celei mai mici dintre ele este de cinci hectare.

„Există o dinamică fantastică în zona Dunării. Sunt insule care apar peste noapte, care în doi sau trei ani au deja mici păduri şi, ceea ce este cel mai important, devin un magnet pentru foarte multe specii de păsări şi mamifere, multe dintre ele specii periclitate în Europa”, spun specialiștii.

De fapt, sunt 33 de insule

Numărul total al insulelor este de 33, însă doar 11 dintre ele îndeplinesc criteriile stabilite la nivel european pentru a fi declarate insule sălbatice.

Șase dintre insulele sălbatice se află pe braţul Sfântu Gheorghe şi doar una dintre ele a fost localizată pe braţul Chilia al fluviului, graniţă a României cu Ucraina.

Fenomenul formării ostroavelor în Deltă este mai pregnant în ultima perioadă, potrivit specialiștilor, fapt dovedit şi de accentuarea procesului de colmatare.

„Este un fenomen mai pregnant. Sunt de părere că avem o cantitate de aluviuni incredibil şi inexplicabil mai mare decât în trecut. Există un regim alert de colmatări în canale şi ghioluri”, au spus oficiaii Rezervaţiei.

Biologul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei, Anca Andrei, a menţionat că fenomenul de colmatare este o provocare şi pentru aria protejată care numără şapte ostroave cu dimensiuni de la 300 de hectare la 11.000 de hectare, explicând situaţia prin lucrările de îndiguire realizate în România în anii 1960.

„În anii 1960, a avut loc îndiguirea Dunării. S-a dorit crearea unor mari suprafeţe agricole şi atunci s-a înfiinţat Insula Mare a Brăilei, care acum este cea mai mare exploataţie agricolă din sud-estul Europei, care are circa 60.000 de hectare. Atunci, tot volumul de apă şi de sedimente care circulau pe 100.000 de hectare s-a redus la o suprafaţă de 24.000 de ha, cea a actualului parc. Asta duce la un regim accelerat de depunere a acestor sedimente. În plus, blocarea unor privaluri, canale naturale care făceau legătura între Dunăre şi lacurile de pe insule, pentru ca oamenii să obţină cât mai mult peşte din lacuri, a dus la accelerarea colmatării”, a afirmat Anca Andrei.

Atracție turistică

Insulele care apar pe Dunăre sunt locuri de refugiu pentru specii de păsări periclitate la nivel european şi de renaştere a naturii. Ele pot constitui o atracţie turistică, însă unii operatori refuză să ia în calcul această posibilitate, din motive ecologice.

„Eu fac ecoturism, dar nu aş merge să fac ecoturism într-o asemenea zonă. Normal este să laşi fauna să se dezvolte. Se ştie ce se întâmplă acolo unde intră turiştii. Măcar zonele astea să rămână pentru păsări, pentru peşti. Ar trebui ca autoritățile să ia măsuri mai drastice, pentru că aceste zone ar putea fi salvarea Deltei, de acolo să plece puiet de peşte, acolo să se reproducă păsările şi să le vedem apoi în restul Deltei”, a declarat directorul unei societăţi de turism, Iliuţă Goean.

Profesoara Iuliana Gheorghe din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti a prezentat particularităţile vegetaţiei ostroavelor dunărene. „Se cunoaşte că Delta Dunării are cea mai mare suprafaţă compactă de stuf şi papură din lume, dar ca o curiozitate remarc faptul că aceste două specii nu predomină în vegetaţia insulelor studiate”, a precizat Iuliana Gheorghe.

De-a lungul celor circa 2.800 de kilometri, Dunărea are 912 insule cu o suprafaţă totală de aproape 138.000 de hectare. Dintre acestea, 147 de insule sunt sălbatice.