Licuricii fac parte din familia Lampyridae, familie care cuprinde ȋn jur de 2 mii de specii, multe avȃnd capacitatea de a emite lumină.
Se ȋntȃlnesc atȃt ȋn zona temperată cȃt și ȋn cea tropicală.
Bioluminiscenţa, lumina produsă de fiinţe prin reacţii chimice ce au loc ȋn corpul acestora, este folosită de licurici pentru atragerea partenerilor sau cu alte scopuri. De exemplu, există licurici la care femelele imită semnalele altor specii pentru a le atrage masculii și a-i mȃnca.
Eficienţa licuricilor ȋn producerea luminii este mult mai mare decȃt cea a unui bec incandescent care emite 90% căldură și doar 10% lumină și chiar decȃt a unuia fluorescent, care emite energie 90% sub formă de lumină și 10% sub formă de căldură. Licuricii emit 96% lumină.
Vezi și: Hotelul pentru insecte un proiect pentru copii si adulti curiosi
Licuricii, insecte foarte folositoare pentru omenire
Corpul licuricilor produce lumină cu ajutorul unei enzime numită luciferază, enzimă ce se folosește ȋn prezent ȋn medicină și industria alimentară. De exemplu, se utilizează la marcarea virusului ce produce TBC, ajută la detectarea cheagurilor de sȃnge, dar și a alimentelor alterate și a zonelor contaminate cu bacterii. De curȃnd, enzima a ȋnceput să se producă ȋn laboratoare, dar multă vreme s-a extras din insecte.
Micile felinare vii sunt nocturne și trăiesc pe lȃngă ape, fie că e vorba despre rȃuri, lacuri sau simple bălţi sezoniere.
Preferă poieni cu iarbă ȋnaltă pe care se se urce pentru a fi văzute de la distanţă cȃnd ȋncep să semnalizeze.
Larvele unora dintre specii sunt acvatice, ale altora ȋn schimb, sunt arboricole. Adulţii trăiesc puţin, ȋntre una și trei săptămȃni, ȋn funcţie de specie.
Viaţa acestor mici fiinţe constituie ȋncă un mister pentru cercetători, studiile dezvaluind mereu aspecte inedite.
Din nefericire, poluarea luminoasă și folosirea insecticidelor a dus la o scădere dramatică a numărului de licurici.
Sursa foto: www.washington.com, www.wanderlord.com
