Copacul cu scoarţa de hȃrtie (Malaleuca linariifolia) este o plantă din familia mirtului. Se ȋntȃlnește de-a lungul rȃurilor, pe malurile lacurilor și ȋn mlaștinile din estul Australiei.
Numele știinţific al speciei provine de la cuvintele grecești melas-negru și leucos-alb, cu referire la scoarţa copacului care este albă, dar care după incendii, se pătează cu negru. Aceasta este cauciucată, moale și se rupe ușor ȋn fȃșii.
Copacul are o creștere rapidă, dar nu are o ȋnălţime prea mare, 6-10 m fiind dimensiunile obișnuite.
Ȋn primii ani de viaţă, crengile sale atȃrnă, ca cele ale salciei, dar la maturitate, coroana ia formă de umbrelă. Frunzele sale de circa 3-4 cm, sunt alungite, netede, aromate, parfumul lor aducȃnd cu cel al eucaliptului.
Ȋn perioada ȋnfloririi care ȋn emisfera sudică este cuprinsă ȋntre noiembrie și decembrie, iar ȋn cea nordică, ȋntre mai și iulie, pare acoperit cu zăpadă, florile alb-bej avȃnd un aspect pufos. Acestea sunt grupate ȋn inflorescenţe de circa 4 cm lungime. Fiecare conţine ȋntre 4 și 20 flori. Atrag o mulţime de insecte și păsări care se hrănesc cu nectar.
Fructele sunt de tip păstaie.
Indigenii foloseau scoarţa pentru bandaje, ȋmpachetarea hranei, pentru peticirea canoelor și pentru aprinderea focului. In zilele noastre, din frunzele copacului se obţine prin distilare, un ulei antifungic, antiseptic și cu proprietăţi benefice pentru păr.
Vezi și: Arborele de matase
Copacul cu scoarţa de hȃrtie- ȋngrijire
Aceasta specie are nevoie de expunere la soare și un sol umed. Rezistă la temperaturi scăzute de pȃnă la -7 grade Celsius și la secetă fiind folosită la decorarea parcurilor, ȋn aliniamentele stradale, dar și ȋn grădini. Cele mai multe exemplare cultivate rămȃn la dimensiuni reduse, de numai 3-4 m.
Se poate ȋnmulţi prin seminţe și butași.
Se recomandă plantarea la distanţă de cel puţin 3,5m de orice instalaţie de canalizare sau conductă de apă deoarece rădăcinile sale le vor putea deteriora.
Sursa foto: ebay, Pinterest
