Floarea soarelui mexicană (Tithonia rotundifolia) este o plantă erbacee, anuală, originară din Mexic și America Centrală. Numele său științific face referire la Thitoniu, un tȃnăr de care se îndrăgostise Aurora, zeița zorilor. Cuvȃntul “rotundifolia” amintește de forma rotunjită a frunzelor.
Se întȃlnește în margini de pădure, poieni, margini de drumuri, malurile rȃurilor și ale lacurilor.
De asemenea, apare în culturile de mazăre, porumb, roșii, în livezile de mere și portocali. Face parte din familia Asteraceae. Este o plantă viguroasă, rezistentă la secetă și boli.
A fost introdusă în numeroase țări pentru frumusețea florilor sale roșii sau portocalii, cu diametru de 6-7 cm care se deschid din iulie pȃnă în octombrie.
Cum se înmulțește ușor, s-a răspȃndit rapid devenind în unele zone, specie invazivă.
Planta crește pȃnă la 160-180 cm înălțime, avȃnd aspect de tufă. Frunzele au lungime cuprinsă între 7-30 cm, formă trilobată sau rotunjită și sunt aspre. Pe partea inferioară acestea prezintă perișori.
Semințele au formă triunghiulară, culoare gri spre negru și sunt plate.
Vezi și: Carciumaresele, florile mexicane care ne-au cucerit inimile
Floarea soarelui mexicană –îngrijire
Floarea soarelui mexicană preferă zone însorite, dar poate crește și în zone semi-umbrite. Trebuie ferită de vȃnturi puternice deoarece acestea o pot culca pe sol.
Se dezvoltă bine pe soluri nisipoase, bine drenate, cu pH neutru sau slab alcalin. Dacă solul este prea fertil, frunzișul se va dezvolta mult în defavoarea florilor.
Se înmulțește prin semințe care se seamănă în luna aprilie, păstrȃnd o distanță de 0.6 m între ele.
Este rezistentă la boli, dar frunzele sale pot fi atacate de melci.
Pentru a stimula înflorirea se recomandă îndepărtarea florilor uscate.
Se folosește ca floare tăiată, în grădini pentru acoperirea zidurilor, magaziilor sau a altor construcții, dar și pentru amenajarea bordurilor florale în combinație cu cȃrciumărese și Cereopsis (ochiul fetei).
Sursa foto: https://seedcorner.com
