Designul de încălțăminte a trecut, în ultimele două decenii, prin transformări importante, iar granița dintre obiect vestimentar și obiect de design a devenit tot mai puțin rigidă. Pentru Mihaela Glăvan, parcursul creativ început în 2003 a pornit de la rigoarea formei și de la un minimalism asumat și a ajuns, treptat, la colecții în care fantezia, experimentul și dimensiunea artistică ocupă un loc tot mai important.

Între formă, materie și imaginație: universul creativ al Mihaelei Glăvan

Într-un dialog despre procesul de creație, materiale, meșteșug și schimbările din piața românească, designerul vorbește despre relația dintre artizanal și tehnologie, despre rolul inspirației și despre felul în care un pantof poate deveni mai mult decât un accesoriu. Totodată, Mihaela Glăvan dezvăluie detalii despre instalația PORTAL, care urmează să fie prezentată la Grădina Botanică din București, dar și despre proiectele pregătite pentru perioada următoare.

De la minimalism la libertatea de a visa

Privind în urmă, Mihaela Glăvan spune că procesul său de creație s-a schimbat odată cu experiența acumulată. Dacă începuturile au fost marcate de o abordare aproape arhitecturală, în care forma și minimalismul reprezentau punctele centrale, anii de lucru au adus mai multă libertate artistică.

„Când m-am îndrăgostit de designul de încălțăminte, în 2003, m-au fascinat frumusețea procesului creativ și rigoarea producției. Atunci aveam o abordare arhitecturală, un minimalism asumat prin care încercam să stăpânesc forma. Abia după ce înveți să domini simplitatea, abia după ce știi să creezi un pantof «simplu», poți trece la elementele teatrale, la visare.”

Pentru designer, această evoluție nu a însemnat renunțarea la dimensiunea comercială, ci găsirea unui echilibru diferit între aceasta și libertatea creativă. În colecțiile recente, componenta comercială a devenit mai puțin restrictivă, oferindu-i mai mult spațiu pentru experiment.

„În colecțiile recente, compromisul comercial s-a diluat mult. Este un drept pe care mi l-am câștigat ca designer și ca producător cu o direcție creativă autentică.”

În același timp, relația cu publicul și cu piața a rămas importantă. Designerul spune că a învățat să recunoască intuitiv așteptările clienților și să urmărească felul în care aceștia reacționează la tendințele sezonului.

„Aș putea spune că avem o relație de prietenie de lungă durată, în care noutatea și iubirea pentru design ne fac să vibrăm împreună.”

Vezi și: Secretul adidașilor mereu curați: cum cureți talpa și marginile

Pantoful ca obiect de design

Pentru Mihaela Glăvan, încălțămintea nu a fost niciodată doar un accesoriu. Un pantof poate avea propria identitate vizuală, poate transmite o atitudine și poate deveni recognoscibil chiar înainte ca privitorul să știe cine l-a creat.

„Pentru mine, pantofii au fost întotdeauna mai mult decât un accesoriu. Cred că pot avea o identitate clară și pot funcționa ca obiecte de design.”

Această perspectivă se regăsește și într-un proiect expozițional la care designerul lucrează în paralel. Pantofii sunt scoși din contextul comercial și priviți dintr-o perspectivă diferită, ca obiecte care pot fi contemplate și analizate pentru forma, materialitatea și mesajul lor.

Chiar și atunci când sunt creați pentru vânzare, pantofii rămân, în viziunea designerului, o formă de exprimare. „Chiar și în colecțiile destinate vânzării, mă gândesc mereu la pantof ca la un statement. Cred că poate transmite un mesaj, o atitudine, și poate spune ceva despre persoana care îl poartă.”

Meșteșugul, între tradiție și tehnologie

Într-o industrie în care producția de serie și tehnologia au devenit tot mai prezente, lucrul manual capătă o semnificație diferită. Pentru Mihaela Glăvan, meșteșugul nu trebuie privit ca o întoarcere nostalgică spre trecut, ci ca o formă de valorizare a intervenției umane.

„Oamenii nu mai caută doar frumusețea unui obiect vestimentar, ci dovada că în spatele lui există o prezență umană.”

Extinderea inteligenței artificiale și a automatizării schimbă, de altfel, și modul în care este perceput un obiect realizat manual. Imperfecțiunile firești, timpul acordat unei piese și atenția acordată materialelor pot deveni elemente care diferențiază un produs într-o industrie dominată de standardizare.

În această perspectivă, artizanalul înseamnă timp și răbdare, dar și păstrarea unei legături directe dintre creator, material și obiect. „El nu este o nostalgie, ci o reafirmare a valorii gestului uman, a faptului că un obiect poate purta nu doar o funcție, ci și o poveste.”

Materialele și noile direcții creative

Relația cu materialele s-a schimbat, la rândul ei, pe parcursul anilor. Pielea naturală a reprezentat una dintre primele pasiuni ale designerului și continuă să fie prezentă în colecții, însă explorarea nu s-a oprit aici.

În ultimul deceniu, Mihaela Glăvan a început să acorde o atenție tot mai mare materialelor alternative pielii. Textile tratate special, docul peliculizat, pielea ecologică texturată sau variantele stretch sunt, în opinia sa, materiale care pot deschide noi direcții de creație și pot răspunde unor nevoi actuale.

Printre materialele descoperite în această perioadă se află și o piele ecologică produsă în Japonia, pe care designerul o apreciază pentru rezistență și personalitate. Descoperirea a venit prin intermediul unui pasionat al producției de încălțăminte, iar materialul urmează să fie integrat tot mai mult în creațiile viitoare.

Natura și apa, surse de inspirație

Procesul creativ al Mihaelei Glăvan pornește, în primul rând, din ceea ce trăiește și simte. Natura ocupă un loc important în acest proces, oferindu-i claritate și echilibru, în timp ce muzica, arhitectura, filmul, fotografia, literatura și arta contribuie la dezvoltarea ideilor.

Un element revine însă constant în universul său creativ: apa.

„Lucrez cel mai bine lângă mare, dar orice spațiu în care apa este prezentă mă inspiră. Chiar și faptul că Dâmbovița curge aproape de casa mea în București îmi aduce un plus de liniște.”

Pentru designer, apa creează un spațiu mental în care ideile se pot contura mai ușor. Inspirația nu este legată neapărat de un loc anume, însă ordinea spațiului de lucru rămâne importantă. Fie că lucrează la showroom, fie acasă, designerul spune că are nevoie de ordine și curățenie pentru ca ideile să circule liber.

Ideile pot apărea în orice moment al zilei sau al nopții, iar uneori este nevoie de timp pentru ca acestea să-și găsească locul într-o colecție. „Există, de fiecare dată, mici momente declanșatoare.”

Clientul român și schimbarea raportării la design

În ultimii ani, clientul român a devenit, potrivit designerului, mai atent la design, calitatea materialelor și povestea din spatele unui produs. Prețul rămâne relevant, însă nu mai reprezintă singurul criteriu în procesul de alegere.

Mihaela Glăvan consideră că publicul din România este receptiv la designul de autor și că există un interes real pentru creațiile locale atunci când acestea sunt originale, actuale și conectate la direcțiile internaționale.

„Nu mai este suficient să fie doar «Made in Romania». Contează să fie fresh, relevant și aliniat la tendințele internaționale.”

Brandurile locale concurează astfel într-un spațiu în care identitatea românească poate reprezenta un avantaj, dar nu este suficientă în sine. Pentru designer, încrederea publicului se construiește prin corectitudine, creativitate și capacitatea de a transforma munca din spatele unui produs într-un obiect autentic.

Designerii români și provocările pieței internaționale

Mihaela Glăvan privește scena creativă românească drept una diversă, în care designerii aleg trasee diferite. Unii au ajuns deja să fie recunoscuți în afara țării, alții se află în proces de afirmare, în timp ce există și creatori care preferă să rămână concentrați asupra pieței locale.

În ceea ce privește industria, principalele dificultăți țin de costurile de producție, nivelul taxelor și impozitelor, instabilitatea economică și lipsa de predictibilitate.

Producția în serie nu este singura provocare. Pentru un brand care păstrează o componentă artizanală importantă, extinderea capacității de producție presupune timp și costuri suplimentare. „Slow fashion presupune timp, atenție la detalii și un proces de lucru îndelungat, ceea ce implică inevitabil costuri mari.”

PORTAL, o instalație despre modă, obiect și experiență

Una dintre direcțiile în care designerul își extinde în această perioadă activitatea este zona expozițională. La Grădina Botanică din București urmează să fie prezentată instalația PORTAL, un proiect care propune o perspectivă diferită asupra obiectului vestimentar.

„Vorbim despre o instalație de fashion design, obiect și experiență participativă. Expoziția PORTAL este un proiect despre ce se întâmplă atunci când moda renunță temporar la spectacol și se apropie de corp, materie și tăcere.”

În cadrul instalației, pantoful Mihaela Glăvan rămâne în centrul atenției, însă nu mai este prezentat ca un produs comercial izolat. El devine obiect de contemplare și element al unei experiențe colective.

„El devine urmă, formă de design contemplată în afara presiunii comerciale, obiect cultural și pretext pentru o experiență colectivă discretă.”

Ce o provoacă încă după mai bine de două decenii

După mai mulți ani dedicați designului de încălțăminte, sursa de energie creativă rămâne aceeași: ideea nouă și momentul în care aceasta se transformă într-un obiect concret.

„Bucuria pe care o simt când văd un model nou, o probă de tipar, când prinde viață ceva care a pornit din mine, rămâne la fel de puternică. Procesul acesta este încă fascinant.”

Perioada următoare aduce mai multe proiecte. În aceeași zi în care instalația de la Grădina Botanică din București va fi vernisată, în cadrul ediției de toamnă a Romanian Creative Week, pantofii Mihaela Glăvan vor fi prezentați pe podiumul de la Paris Fashion Week, alături de colecția primăvară-vară 2027 semnată de designerul berlinez Danny Reinke.

În paralel, designerul a realizat pantofi pentru câteva spectacole de teatru care vor avea premiera în această toamnă și pregătește alte proiecte speciale, care urmează să fie anunțate.

Astfel, după mai bine de două decenii de creație, procesul continuă să pornească din aceeași curiozitate: aceea de a vedea unde poate ajunge o idee atunci când forma, materialul și imaginația se întâlnesc.