S-au ȋntors dropiile?

1
Devavanya, Maïarsko

Săptămâna trecută a fost mare bucurie ȋn rândul ornitologilor: s-a găsit un cuib de dropie ȋn zona Salonta. Fotografia celor 3 ouă verzi, realizată de un student la medicină veterinară, a adus nespus de multă ȋncântare tuturor celor care iubesc natura. Este prima semnalare a unui cuib după multe decenii ȋn care aceasta specie a lipsit din peisajul câmpiilor noastre.   

Dropiile sunt nişte păsări desprinse parcă din poveste, mari, mult mai mari decât păsările sălbatice pe care le vedem de obicei pe la noi, cu o istorie ce s-a ȋncheiat tragic prin anii ’50 când s-au pus bazele agriculturii intensive, distrugându-li-se habitatul. Acesta consta ȋn zone de stepă şi terenuri agricole cultivate ȋn maniera tradiţonală.

Motivul pentru care vestea este atât de importantă este faptul că oferă speranţa că dropiile ar putea reveni ȋn România.

Din observaţiile specialiştilor Asociaţiei Grupul Milvus, ȋn prezent, există o populaţie de 40 de exemplare care foloseşte teritorii de-o parte şi alta a graniţei cu Ungaria, ȋn zona Salonta. Prezenţa cuibului demonstrează succesul proiectului de conservare a habitatului, proiect dezvoltat de asociaţie ȋmpreună cu doi parteneri din Ungaria şi cu Primăria Municipiului Salonta.

Dropiile-caracteristici

Dropiile sunt cele mai grele păsări zburătoare din Europa. Masculii cântăresc 8-16 kg, iar femelele 3,5-8 kg. Lungimea corpului variază ȋntre 75-105 cm. Au un zbor relativ lent, 60 km/oră, dar puternic şi susţinut, anvergura aripilor variind ȋntre 170-220 cm.

Ȋn ciuda dimensiunilor, pot alerga destul de repede scăpând cu uşurinţă de prădători.

Dansul nupţial al masculilor este emblematic, aceştia arcuindu-şi capul gri-albăstrui pe spate, ȋntr-o mişcare circulară, aproape atingându-şi penele cozii şi expunându-şi penajul ruginiu cu alb al pieptului şi penele de sub cioc. Masculii ating maturitatea sexuală la 4-5 ani.

Se hrănesc cu insecte şi seminţe şi trăiesc ȋn jur de zece ani.

Dropiile au fost vânate sute de ani, fiind apreciate atȃt de țărani cȃt și de nobili. La acest fapt s-a adăugat şi distrugerea pajiştilor şi dispariţia zonelor sălbatice ȋn momentul renunţării la agricultura extensivă şi dezvoltării infrastructurii. Urmarea a fost dispariţia  păsărilor din majoritatea arealului geografic tradiţional.

Ȋn prezent, populaţia europeană a speciei numără numai 31-36 mii perechi, cele mai multe exemplare ȋntâlnindu-se ȋn Spania, Ungaria şi Rusia.

Specia este clasificată de IUCN drept specie vulnerabilă şi este subiectul mai multor programe de conservare.

Foto By Andrej Chudý from Slovakia – Drop fúzatý (Otis tarda), CC BY-SA 2.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=39987827

 

un comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here