Amenajarea grădinii cu arbuști fructiferi decorativi este indicată în orice grădină, pe lângă aspectul natural și decorativ, aceștia sunt și foarte practici datorită faptului că furnizează o recoltă sănătoasă, săracă în pesticide și alte substanțe care pot dăuna sănătății. Există multe specii de arbuști decorativi care să vă înfrumusețeze aspectul grădinii.
Plantarea câtorva exemplare de acest tip nu este nici grea, nici costisitoare, mai ales că îngrijirea lor nu solicită condiții deosebite, în schimb recompensele de pe urma lor sunt folositoare. În general, arbuștii fructiferi sunt rezistenți la secetă și la temperaturile scăzute.
Acestea fiind spuse, vă propun câteva dintre cele mai interesante specii de arbuști fructiferi decorativi de care vă puteți bucura în propria curte: măceș, păducel, porumbar, corn, cătina albă, afin, merișor, coacăz negru, agriș și alun.
Specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei, Măceșul sau Rosa Canina este un arbust cu frunze căzătoare, cu o înălțime cuprinsă între 1 și 5 metri. Fructul este foarte bogat datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.
Păducelul, întâlnit în Europa Centrală, în Asia de Sud-Vest și Afganistan, este un arbust care crește pe solurile calcaroase sub formă de tufișuri, la liziera pădurilor. Crataegus monogyna cum se mai numește are flori albe, fructe roșii, un miros caracteristic și gust amărui. Din fructe se obțin extracte folosite la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos.
Porumbarul denumit științific Prunus spinosa este un arbust sălbatic, înalt de 1–3m, cu ramuri spinoase, flori albe și fructe sferice de culoare neagră-vineție. Se dezvoltă la câmpie dar și în zonele montane (1400 m) din Europa, Asia de Sud-Vest, Caucaz și Africa de Nord. Planta poate fi găsită frecvent la lizierea pădurilor, pe marginea drumurilor și a terenurilor cultivate, în regiunile calcaroase, trăind împreună cu socul, alunul și măceșul.
Cornul, o specie de plante nativă sudului Europei și sud-vestului Asiei crește în pădurile de foioase din zonele de deal și munte. Este un arbust mijlociu spre mare, fructele sunt drupe roșii, comestibile, cu gust astringent când sunt consumate proaspete. Poate fi folosit și ca plantă ornamentală datorită înfloririi timpurii și a aspectului său deosebit.
Cătina, un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile montane, sub formă de crânguri și tufișuri întinse. Aceasta se dezvoltă bine în orice tip de sol. Rezistă foarte bine atat la temperaturi ridicate, cât și la cele foarte scăzute (-35 de grade Celsius). Este folosită mai ales în scopuri medicinale, se utilizează și în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală.
Afinul este un arbust fructifer întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Acest arbust mic, stufos, rămuros, cu tulpina lungă de circa 30–60 cm înflorește în lunile mai-iunie. Tufele de afin se dezvoltă cel mai bine în locurile însorite din grădină și pot produce o recoltă bogată de afine.
Merișorul este un arbust tufos, înalt de 10–40 cm care crește la altitudine mare, pe pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite. Nepretențios în ceea ce privește solul, acesta rezistă și la uscăciune. În România poate fi întâlnit în zonele înalte ale Munților Carpați, în special în Transilvania. Fructele pot fi consumate proaspete, uscate, confiate sau conservate în diferite moduri.
Coacăzul negru are aspect de tufă de 1 – 2m înălțime. Este întâlnit în regiunile temperate boreale din Euroasia, din vest din Anglia, Franța, până spre est în Manciuria, la nord în Laponia, iar în partea de sud, în Armenia și Himalaya. Preferă solurile fertile, ușor acide și umede. Este rezistent la gerurile din timpul iernii dar acceptă mai greu seceta copleșitoare din timpul verii.
Agrișul este un arbust nepretențios care iubește pământul uscat și locurile însorite. Pentru a fi cât mai roditor trebuie să udați solul cât mai mult în timpul coacerii. Acest arbust înalt de 60 – 150 cm, cu ramurile arcuite, prevăzute cu ghimpi se cultivă în regiuni de deal. Se consumă în stare proaspătă sau în industria alimentară iar în scopuri medicinale fructul recoltat se folosește când este copt.
Alunul se cultivă în regiunea orașului Avella, provincia Avellino din Campania. În flora spontană este răspândit în Europa, Asia Mică, regiunea Balcani, Iran, Caucaz, prin păduri de foioase și mixte. Crește de regulă sub formă de tufe, cu tulpini drepte, puțin ramificate, ce ating o înălțime de 5 – 6 m. Preferă locurile însorite, solul acid, calcaros dar bine drenat. Se plantează în grădină atât pentru aspectul sau estetic dar și datorită fructelor sale.
Așadar, dacă plantați arbuști de acet fel vă veți bucura de fructe proaspete, bio, cu foarte multe proprietăți medicinale fără să faceți eforturi deosebite de întreținere a arbuștilor și nu în ultimul rând, vă vor decora grădina pe tot parcursul anului.
Sursa foto: ro.wikipedia.org
[…] Amenajarea grădinii cu arbuști fructiferi decorativi este indicată în orice grădină, pe lângă aspectul natural și decorativ, aceștia sunt și foarte practici datorită faptului că furnizează o recoltă sănătoasă, săracă în pesticide și alte substanțe care pot dăuna sănătății. Există multe specii de arbuști decorativi… Cititi mai multe aici: 10 arbuști fructiferi și decorativi pentru grădina ta […]