Caprifoiul, perdele de flori parfumate

2

Prezent ȋn numeroase fresce si picturi, caprifoiul a fost plantat ȋn grădinile vilelor și castelelor timp de sute de ani. Parfumul plăcut al florilor a făcut ca acestea să fie un ingredient des folosit ȋn parfumerii.

Caprifoiul (Lonicera caprifolium) sau mȃna Maicii Domnului cum se mai numește, este o plantă agăţătoare care urcă pe ziduri și garduri, creȃnd prin frunzișul sau des, umbră și spaţii intime, ferite de privirile trecătorilor.

Specia este originară din centrul și sudul Europei și Africa de Nord. Numele sau știinţific provine de la botanistul german Adam Lonitzer, autor al unui determinator de plante celebru ȋn secolele XVI-XVIII și de la două cuvinte din limba latină capri-capra și folium-frunza.

Crește pȃnă la o ȋnălţime de 6-8 metri, ȋnălţime la care ajunge la maturitate, la vȃrstă de 5-10 ani.

Ȋnflorirea este abundentă, iar florile albe, galbene sau roz, se deschid ȋncepȃnd cu luna mai. Polenizarea e realizată de fluturi și molii, insecte atrase de parfumul răspȃndit cu precadere seara și noaptea.

Fructele mici și roșii, toxice, apar la ȋnceputul toamnei.

Citește și: https://casoteca.ro/sculpturi-verzi-pentru-gradini-de-poveste/

Caprifoiul- ȋngrijire

Este o plantă care preferă solurile reavene, expuse razelor soarelui. Poate ȋnflori ȋnsă și ȋn zone de semiumbră. Se dezvoltă bine pe soluri argiloase și lutoase.

Se ȋnmulţește prin butași care pentru a permite o dezvoltare armonioasă,  trebuie plantaţi la distanţă de 1,5-2 m unii faţă de ceilalţi.

Se recomandă săparea unei gropi cu adȃncime egală cu lungimea butașului și lăţime de 2-3 ori mai mare decȃt dimensiunea acestuia. Dacă solul este sărac ȋn substanţe nutritive, se va adauga compost.

Ȋn general, este o plantă rezistentă, dar uneori este atacată de afide.

Caprifoiul trebuie tuns periodic, altfel se va transforma ȋntr-o masă densă de liane uscate, care va produce din ce ȋn ce mai puţine flori. Ȋn acest caz, se recomandă tunderea drastică, pȃnă la 70 cm de la sol. Ȋn următorul an, planta nu va produce flori, dar va fi mai sănătoasă și va avea un aspect mult mai ȋngrijit.

Ȋn mod normal, tăierea se realizează la sfȃrșitul perioadei de ȋnflorire, prin reducerea tulpinilor cu 1/3 din lungime. Cele uscate sau bolnave se taie pȃnă la nivelul solului.

Sursa foto:  https://www.gardensonline.com.au/

2 comentarii

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here