Toată lumea știe că aurul este o piatră mai scumpă, dar câtă lume știe cât de pur este și de unde știe cineva cât valorează? Cumpărătorii și vânzătorii de aur iau puritatea foarte în serios. Au fost ridicate întrebări cu privire la impuritățile găsite în aur în valoare de aproximativ 9 miliarde de dolari, vândut la Bursa de Aur din Shanghai.
Problema testării purității aurului este una vie de mii de ani, fiind concepute metode din ce în ce mai precise. Dar, în ciuda acestor tehnici, de cele mai multe ori industria aurului funcționează în continuare pe încredere și reputație.
Povestea testării purității aurului
Se spune că matematicianul grec antic Arhimede a găsit o modalitate de a testa puritatea aurului, în timp ce făcea baie. Povestea spune că regele Siracuza i-a cerut matematicianului să stabilească dacă o coroană de aur a fost făcută din metal pur sau dacă impuritățile au fost amestecate de un aurar necinstit.
După ce s-a gândit la problemă, Arhimede a făcut o baie și a observat că nivelul apei a crescut când a intrat. A sărit imediat afară și a fugit în stradă, strigând „Eureka!” (sau „Am găsit răspunsul!”).
Își dăduse seama că scufundarea coroanei în apă îl va lăsa să-i determine volumul și, prin urmare, densitatea. Deoarece aurul este mai dens decât majoritatea altor metale, acesta poate fi folosit pentru a măsura puritatea coroanei.
Există dezbateri despre acuratețea istorică a poveștii și mecanismul exact al testului pe care l-ar fi folosit, dar esența este în concordanță cu principiile pe care Arhimede le-a expus în tratatul său despre corpurile plutitoare.
Citește și: Copacul cu mere de aur sau gutuiul bengalez
Cum ne dăm seama dacă aurul e pur
În ciuda ingeniozității metodei lui Arhimede, aceasta nu este folosită astăzi. Unele dintre cele mai comune metode utilizate în industria modernă a aurului sunt testarea la foc, fluorescența cu raze X și spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv (sau ICP-MS).
Testul la foc este metoda tradițională folosită în industria marcajului (pentru a certifica aurul din bijuterii ca 9 carate sau 18 carate, de exemplu), și este adesea folosită în minele de aur pentru a testa calitatea minereului. Aceasta este o metodă distructivă, așa că nu ar fi funcționat pentru Arhimede. Luați o cantitate mică de metal din obiectul pe care îl testați, îl amestecați cu diverse substanțe chimice și îl topiți într-un cuptor sau creuzet.
Procesul este conceput pentru a elimina totul, cu excepția aurului. Deci, dacă cântăriți proba pe care ați pus-o și aurul pe care îl scoateți, vă puteți da seama cât de pură a fost proba. Cu toate acestea, testul de foc testează doar cantitatea de aur – nu vă va spune ce altceva este în probă.
Un alt test comun (acesta este nedistructiv) implică fluorescența cu raze X. Folosiți raze X pe obiectul pe care doriți să-l testați. Analizarea acestor lungimi de undă vă poate spune ce este în eșantion. Aparatul vă va oferi un cititor care vă va spune cantitatea de aur, argint, cupru și așa mai departe.
Pentru a obține o precizie reală, există mai multe teste diferite și mai elaborate pe care le puteți încerca. În Australia, „standardul de aur” ar fi ceea ce se numește spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS). Acest proces vaporizează eficient o probă și apoi cântărește diferiții atomi din ea. Vă poate spune compoziția unei probe cu o precizie de părți pe miliard. Este folosit în principal de oamenii de știință sau de companiile miniere care doresc să determine compoziția exactă a unui eșantion.
În practică, aceste teste nu sunt utilizate de obicei de către oamenii care cumpără aur.
Sursa: playtech.ro
