Eryngium giganteum este o plantă bienală, din familia Apiaceae, ȋntȃlnită din Caucaz pȃnă ȋn Iran, ȋn zone stȃncoase. Se mai numește și fantoma doamnei Willmott.
Doamna Ellen Willmott, pasionat horticultor, a trăit ȋn Anglia secolului XIX și ȋndrăgea atȃt de mult această plantă, ȋncȃt ȋi răspȃndea seminţele ȋn grădinile celor pe care ȋi vizita fără a le cere ȋnsă permisiunea. Așa apăreau florile “fantomă”.
Eryngium giganteum-ȋngrijire
Planta crește pe soluri nisipoase, bine drenate, expuse soarelui cel puţin 6 ore pe zi. Tolerează foarte bine seceta și temperaturile scăzute și nu necesită o ȋngrijire complexă.
Înflorește vara, din iunie pȃnă ȋn august, atrăgȃnd o mulţime de fluturi și albine. Florile sale sunt albastru metalizat și apar ȋn cel de-al doilea an de viaţă. Sunt grupate ȋn inflorescenţe cu formă conică, protejate de bractee argintii, zimţate care ţin la distanţă căprioarele și iepurii.
Frunzele sunt argintii. Cele de la bază au formă de inimă și lungime de 15-20 cm.
Înălţimea la care ajunge tulpina variază ȋntre 30-80 cm.
Se ȋnmulţește ușor prin seminţe. Pentru a ȋmpiedica răspȃndirea sa necontrolată, se recomandă ruperea florilor ȋnainte de formarea seminţelor.
Nu rezistă bine la transplantare și nici la creșterea ȋn ghivece.
Culoarea sa deosebită și textura o fac să fie folosită ȋn numeroase aranjamente din grădini de coastă, parcuri, rocării, grădini rustice și amenajări ale aliniamentelor stradale.
Se potrivește bine cu cȃrciumărese, Cosmos, ochi negru de susan, Cereopsis și iarba ornamentală.
Vezi și: Mararita, floarea mexicana care a cucerit inimile gradinarilor
Eryngium giganteum rezistă bine și ca floare uscată. Recoltarea trebuie realizată ȋnainte de deschiderea florilor, iar uscarea se face prin atȃrnarea pe o sfoară, ȋn locuri bine aerisite.
Sursa foto: www.enchantedgardenskent.co.uk
