Fructul dragon este numele cu care sunt cunoscute fructele mai multor specii de cactuși originari din Mexic, America Centrală și America de Sud.
Fructele ovale, cu diametru de 10-15 cm, au culoare roz aprins sau galbenă, pulpa albă sau roșie și seminţe mici, negre, comestibile. Gustul lor poate fi dulceag sau acrișor, ȋn funcţie de specie. Se folosesc proaspete, ȋn smoothy-uri, deserturi și salate.
Alte denumiri sub care le mai ȋntȃlnim sunt: para căpșună, regina din Honolulu, cactusul de lună plină și pitaya.
Cel mai cunoscut este fructul cactusului Hylocereus undatus. Acesta ajunge la ȋnălţime de 6 m și se agaţă de substrat cu ajutorul rădăcinilor aeriene.
Este o specie care ȋnflorește ȋntreg anul dacă are condiţii prielnice. Poate produce fructe de 4-6 ori pe an, producţia crescȃnd pe măsură ce planta se maturizează.
Florile sale sunt mari, avȃnd lungime de pȃnă la 35 cm. Petalele lor sunt albe sau galbene. Parfumul dulceag, plăcut, atrage o grămadă de animale care contribuie astfel la polenizare. Printre acestea se numără: lilieci, molii și albine.
Vezi și: Romanesco, fructul care exemplifica fractalii
Fructul dragon- cultivare
Pentru a cultiva planta este nevoie să ȋi oferim suport de căţărare. Spalierele trebuie să fie solide, fructele fiind destul de grele.
Expunerea la soare este deosebit de importantă, pentru a ȋnflori avȃnd nevoie de 6-8 ore de lumină, de preferinţă dimineaţa și seara. La prȃnz, razele sunt prea puternice și o pot deshidrata.
În ceea ce privește solul, poate tolera diferite tipuri, nefiind pretenţioasă.
Temperatura este de asemenea foarte importantă, un interval cuprins ȋntre 18-29 de grade Celsius fiind ideal.
Hylocereus poate crește și ȋn ghiveci, varietăţile potrivite ȋn acest caz fiind: Edgar’s baby, Alice, Seoul kitchen, Yellow dragon Fruit, Zamorando.
Cei mai mari producători de fructul dragonului sunt Vietnam cu 51% din producṭia modială, urmat de Thailanda, Taiwan, Sri Lanka, Israel, Mexic, Ecuador ṣi Guatemala.
Sursa foto: Pinterest, https://worldofsucculents.com
