Luminiţa de seară (Oenothera biennis) este o plantă erbacee, bienală, originară din estul Americii de Nord. A fost naturalizată ȋn Europa pe la 1600.
Ȋn primul an, se formează o rozetă de frunze lanceolate, verde-deschis, zimţate, de 20 cm. Ȋn cel de-al doilea an, din mijlocul rozetei se ridică o tijă lungă, de cca 1,2 m, ȋn vârful căreia apar florile galbene, cu 4 petale, care se deschid noaptea, din iulie până ȋn septembrie. Acestea sunt polenizate de molii care sunt atrase de mirosul suav al florilor de culoarea lămâiei şi de albine care le vizitează la primele ore ale dimineţii, ȋnainte de a se ȋnchide. Fiecare floare se deschide pentru numai o seară, apoi se veştejeşte.
Fructele sunt capsule care atunci când se coc, se deschid eliberând zeci de seminţe.
Numele ştiinţific provine de la cuvintele greceşti oinos şi theras care se traduc prin “căutătorul de vin”, făcând referire la un vechi obicei din antichitate de a folosi rădăcinile plantei pentru a aroma vinul.
Populaţiile din America de Sud foloseau toate părţile plantei ȋn medicina tradiţională şi ȋn alimentaţie.
Ȋn prezent, se cultivă ȋn numeroase ţări pentru recoltarea uleiului de luminiţă de seară. Acesta conţine acizi graşi precum: acidul linoleic, palmitic, stearic şi este utilizat ȋn tratarea sindromului premenstrual, artritei reumatoide, unor probleme ale căilor respiratorii şi problemelor legate de menopauză. Totuşi, unele studii medicale arată că efectele sunt reduse.
Citeşte şi: https://casoteca.ro/?s=menta
Luminiţa de seară-ȋngrijire
Luminiţa de seară se ȋnmulţeşte prin seminţe plantate primăvara. Se cultivă pe soluri nisipoase, bine drenate, expuse razelor soarelui. Suportă bine seceta şi chiar se recomandă ca udările să fie rare.
Parfumul de citrice şi florile delicate au făcut ca luminiţa de seară să fie cultivată ȋn borduri florale, ȋn grădini rustice şi grădini cu plante aromate.
Sursa foto: https://www.newvistashealthcare.com/
