Tigrida pavonia este o plantă erbacee, perenă. Arealul său natural se ȋntinde din Mexic ȋn Honduras. A fost introdusă ȋn nordul Americii de Sud fiind ȋntȃlnită ȋn prezent, ȋn Bolivia, Columbia, Ecuador și Peru.
Specia face parte din familia Iridaceae, familia stȃnjenelului.
Este cunoscută sub numeroase denumiri, floarea tigru, floarea scoica mexicană sau floarea păun. Numele acestea fac referire la desenele prezente pe floarea sau la multitudinea de culori și combinaţii pe care le poate avea. Astfel, se ȋntȃlnesc de la grena, portocaliu și roz, la galben, mov și alb.
Florile au un diametru de 7-15 cm și se dezvoltă pe o tijă lungă de 45-60 cm. Au 6 petale dintre care trei sunt mari, unicolore, iar trei au dimensiuni reduse și sunt pătate cu negru.
Rămȃn deschise numai o singură zi, după care se veștejesc, dar cum fiecare plantă produce numeroase tije florale, perioada de ȋnflorire se prelungește la cȃteva săptămȃni.
Frunzele seamănă cu cele ale gladiolelor, lungi, cu formă de lamă de spadă.
Vezi și: Gladiolele
Tigrida-ȋngrijire
Tigrida se ȋngrijește ușor, fără a necesita cunoștiinţe avansate de grădinărit.
Preferă solurile bine drenate, expuse soarelui, cu pH ușor acid, neutru sau ușor alcalin. Acestea pot fi aerisite sau compacte, nisipoase sau argiloase.
Este o specie rezistentă la secetă.
Se ȋnmulţește prin bulbi ce trebuie plantaţi la o adȃncime de 7 cm și la o distanţă de 12 cm unii de ceilalţi. Recomandarea experţilor este de a se așeza ȋn grupuri de 3-4 pentru a oferi o imagine cȃt mai spectaculoasă.
În grădini, se folosește la formarea bordurilor vegetale și ȋn covoare florale.
Poate crește bine și ȋn ghivece, dar acestea trebuie să aibă dimensiuni mari, planta avȃnd nevoie de spaţiu.
In ceea ce privește toxicitatea, nu este dăunătoare pentru animalele de companie, iar populaţiile locale o utilizează ȋn medicina tradiţională.
Sursa foto: Amazon.uk
