Nu e ușor să străbați mii de kilometri cu mașina să vezi orașe est europene, dar, vă zic, merită! Nici să mergi ore bune cu avionul, pentru a ajunge în deșert nu pare atrăgător, dar chiar este! Indiferent de situație, este puțin frustrant pentru noi, românii, încă dinainte să ajungem în orașele pe care ni le propunem să le vizităm. Dar să le luăm pe rând!
Dacă pleci din București spre Cracovia, așa cum am făcu eu, mergi vreo zece ore până la Oradea pe jumătate autostradă, jumătate drum european pe doar două benzi – un chin. Oradea este însă o floare frumoasă, dar prăfuită rău… pentru că este un șantier. Dar va fi „o floare europeană” în curând, așa că pleci spre graniță cu cugetul ușor.
Din Polonia în Dubai s-a construit și reconstruit
Odată ieșit din România, găsești țări din est cu autostrăzi întinse pentru oricine plătește să meargă pe ele, cu blocaje, uneori, dar tu te gândești că asta e normal. Ce nu e normal este că la noi nu s-a putut să avem autostradă. Aici nu mai ai cugetul ușor. La ei se poate, la noi…
După câteva ore de mers pe autostradă prin Ungaria, Slovacia și Polonia ajungi în Cracovia, orașul nobililor polonezi care este o floare neprăfuită. Și, după ce îți trece uimirea că în Est găsești un oraș la fel de încărcat de istorie arhitecturală recondiționată impecabil – chiar mai bine decât uluitoarele Florența sau Genova.
Te gândești: cum au putut ăștia că tot estici sunt! Totul este incredibil, pus la punct: vezi clădiri din 1400 sau din 1800 care îți încântă privirea și viața pare mai frumoasă, mai ales că mâncarea la restaurant este mai ieftină ca în București cam cu 30-40%. Plecarea din frumoasa Cracovia poate fi făcută prin Cehia, iar un alt oraș vizitat este Brno. Orașul, dincolo de pista de Moto GP, este un oraș pe vârf de deal, și el recondiționat integral. Și aici s-a putut, nu mai vorbim despre berăriile fără număr unde mușterii merg la prânz și beau bere și „bere spumă”.
De aici o iei pe calea europeană spre Bratislava, oraș al fostului imperiu, și el refăcut, recondiționat, deși mai mic și mai puțin spectaculos decât Cracovia sau Brno. Merită să oprești pentru o vizită la castel sau pentru „a arunca” o privire spre Dunăre.
Mai departe, pe același drum impecabil, autostradă ca-n palmă, ajungi în Budapesta în maximum trei ore. Aici dai de rămășitele marelui imperiu, parcă împărații denaturați ai Austriei și, adesea, extrem de răi cu românii din Ardeal, au iubit mai mult capitala Ungariei decât au făcut orice alt mare oraș pe care l-au deținut. Budapesta merită o vizită doar pentru ea, trebuie bătută la pas, te așteaptă cu bazinele termale și cu delicii culinare, nu mai zic că este un adevărat muzeu în aer liber. După Budapesta, urmează la 3 ore România cu Timișoara în reconstrucție, Sibiu aproape de potențialul său maxim din perspectivă turistică, cu restaurantele sale europene, cu berea locală și cu turiștii de prin Europa.
Până la București e chin pe drumurile europene autohtone, dar te aștepți la asta, doar ai făcut și drumul de dus. Trebuie să subliniez că asta e vina exclusivă a politicienilor români, că noi nu putem să ieșim pe stradă cu lopeți și târnăcoape să rezolvăm problema autostrăzilor sau a clădirilor de patrimoniu.
Abia acum, în octombrie 2023, conform unui proiect de lege adoptat de către senatori, proprietarii imobilelor monument istoric în cazul cărora autorităților constată că sunt în pericol de prăbușire, distrugere sau alterare semnificativă vor avea termen de un an pentru a efectua lucrări de construcții care să le scoată din pericol. Textul votat va fi transmis acum deputaților pentru dezbatere și vot final. Poate așa vom avea și noi orașe frumoase ca afară!
Descoperă și: Dubai, noul rai al investițiilor imobiliare
Dacă nu putem recondiționa, putem construi de la zero?
Când e vorba de străzi la standarde europene, e clar că decidenții n-au reușit mai nimic de la zero, abia au lărgit câteva drumuri moștenite de la comuniști. E clar că nici cu restaurările n-au făcut mare lucru, dar măcar să avem o politică de stat în a construi ceva care să dureze, cu, cât de cât, bun gust și cu potențial turistic. E, așa ceva e imposibil, o să spună un domn care învârte hârtii pe la vreo primărie. Nu, nu e imposibil, ba chiar s-a întâmplat! Dubai, de exemplu, orașul Emirat din Golful Persic a reușit în cam… 30 de ani să devină o placă turnantă de turism și de business. Aeroportul din Dubai e frustrant de mare, de ofertant, e un oraș în sine. Aici s-a putut…
Ajuns în Emiratul care dă Prim-Ministrul Emiratelor Arabe – Emirul din Abu-Dhabi este Președinte, conform constituției – am găsit un Dubai construit în 30-40 de ani pe un deșert total neprimitor. Construit de la zero pe orizontală și pe verticală cam cu banii care au dispărut din România în perioada post-decembristă. Turistic, în octombrie, Dubai te ține în interior, la aer condiționat, afară la 38 de grade și umiditate de peste 60% fiind insuportabil.
Ca centru de afaceri, este o comoară pentru România – dacă te duci să faci afaceri, nu să cumperi apartamente din banii de care i-ai găbjit din țară. Eu am ajuns în Emirat pentru un târg dedicat fructelor proaspete, AgraME 2023, iar la standul Asociației producătorilor de fructe SUD-FRUCTPROD s-au interesat de fructele din România cumpărători din zona Peninsulei Arabe, din India și Pakistan. Atenție, oamenii ăștia vor să cumpere din România fructe sau legume proaspete, le vor cu avionul și plătesc pentru asta.
Cam asta înseamnă Dubai, din perspectivă de „business”, dar totul este pe un fond cu aspect turistic, pe zgârie-nori care-ți lasă cura căscată la propriu și autostrăzi cu câte patru benzi pe sens. Deci, cum ziceau chinezii, dacă vrei să fii bogat fă-ți drumuri. Asta au înțeles emirii din Emirate și, pentru că nu au avut clădiri istorice, au clădit… istoric.
