Noua generaţie de Toyota Aygo nu mai e aşa nouă, dar tot „SF” arată. Cel puțin așa am auzit că vorbeşte lumea despre modelul care a ajuns şi în garajul CasoTeca. Dar cine asculta ce zice lumea? Tot lumea!
Oricum, nu lumea e subiectul, ci Toyota Aygo, o mașină „extraterestră” capabilă, aşa mică cum e, să ducă spre mare pe Autostrada Soarelui doi adulţi şi doi copii, e drept, cu bagaje puţine, în mai puţin de două ore.
Cum? Evident că depăşind pe alocuri viteza leagă, de reținut însă este faptul că Toyota Aygo reuşeşte să mențină sunetul, zgomotul afară din habitaclu, în ciuda aspectului firav, de maşină neinteresată de insonorizare. Un alt aspect demn de amintit este modul în care Toyota Aygo tratează şoferul şi pasagerul din dreapta lui. Cele două scaune din faţă sunt demne de o maşină de clasă superioară, evident că în detrimentul celor doi pasageri din spate.
Dar o Toyota Aygo este gândită, desenată şi produsă pentru două, maxim trei persoane. Cum spuneam mai sus, nu a fost o problemă să mergem la mare cu doi copii în spate, unul de 11 şi celălalt de 5 ani. Dacă însă copiii sunt mai mari, s-ar putea să fie cam înghesuiţi. Cert este că Toyota Aygo a fost gândită cu un habitaclu înalt, deci nu sunt probleme nici pentru claustrofobi. Japoneza poate tolera chiar şi un domn cu pălărie la volan!
Propulsorul modelului Toyota Aygo testat nu a măsurat mai mult de 1.0 litri (0.98), iar consumul de benzină înregistrat după cei peste 700 de km de test a fost de 6,4 litri. Bine, o sa spuneţi, mult că a fost condusă în afara oraşului! Eu spun, nu e mult! E chiar puţin, uimitor de puţin, dat fiind că maşina a avut patru pasageri, bagaje, puţine, dar au fost, plus că în condiţii de test a fost „obligată” să ruleze pe autostradă în mod constant la viteze de peste 130 de km/h, cu tot cu aerul condiţionat pornit.
Dar n-am terminat povestea propulsorului de 1.0 litri şi cei aproape 70 de CP ai săi. Turat pentru a face faţă traficului de vineri seară pe autostradă, motorul consumator de benzină urcă fără probleme în fiecare treaptă până spre 5000 de ture. Mai mult, după 3000 de ture zgomotul produs de propulsor este într-adevăr interesant, sună a „NFS”, cum spunea unul din cei doi copii aflaţi pe bancheta din spate. Toyota Aygo reușeşte să accelereze constant, până acolo unde vrei să o duci. Evident, nu spun că atinge suta în trei secunde, nici nu e făcută pentru aşa ceva, dar dincolo de calităţile excelente de maşină de oraş, reuşeşte să facă faţă fără să transpire şi autostrăzii.
O bilă albă pentru Toyota Aygo este suspensia. Dacă motorul trage, cutia îl ajută fiind bine „împărţită”, atunci suspensia reuşeşte să ţină maşina pe şosea. Să o lipească. Probabil că şi forma aerodinamică a maşinii ajută la acest aspect, foarte uşor de testat mai ales atunci când depăşeşti TIR-uri, iar valul de aer în mare viteză împinge maşina, dar nu până la punctul în care să pară că o destabilizează.
Ce mai, acest model de Toyota Aygo reuşeşte să performeze dinamic în aşa măsură că se recomandă drept o bună alternativă la mai fiţoasele Fiat 500 sau chiar modelele cu inimă de BMW de la Mini.
Dacă Toyota Aygo e prea mică, CITEȘTE ȘI Nissan Qashqai, între 18 şi 30 de mii de euro
Dar de ce nu ar concura de-a dreptul? Poate pentru că vieţuitorii urbani ai României au înghiţit găluşca de marketing a celor doi producători mai sus menţionaţi. Dacă însă vreţi să vă diferenţiaţi, puteţi să alegeţi un model Toyota Aygo x-wave, maşină care costă în jur de 13.000 de euro, dar are cam de toate la interior şi pa exterior. Vorbim aici de o ditamai tableta pe consola centrala, comenzi pe volanul acoperit cu piele, cutie automată şi la exterior jante de aliaj de 15 ţoli vopsite în negru, dacă vreţi sau trapă. Destul de cool, de-ţi vine să te-ntrebi: Who the fun is Fiat or Mini?
