Balcic, ”Micul Paradis al României Mari”

La numai o oră şi jumătate cu maşina de Constanţa se află Balcic, Micul Paradis al României Mari cum îi spune Lucian Boia, una dintre destinaţiile turistice preferate ale românilor în timpurile noastre.

Am avut prilejul să ajung la Balcic în răii ani ’80. Bulgaria era deja în perestroikă, era mai bine, puteam să bem chiar o cafea naturală şi nu nechezol, iar noi eram în plin comunism de tip nord corean. Auzisem câte ceva despre Balcic, nu prea mult, desigur ştiam de Castel şi de Regină şi eram foarte curios. Din păcate am stat doar o oră. Nu am înţeles prea multe. Deşi era vară, un vânt puternic învolbura marea. Balcicul mi s-a părut rece, neprimitor. În locul în care am parcat se vedea castelul puţin departe. Ce este acolo?, am întrebat. Garnizoană militară, mi s-a răspuns iar când am început să spun câteva vorbe colegilor occidentali din delegaţie despre castelul Reginei României, un tip cu ochelari în costum negru m-a apostrofat: Hei, fii atent, aici este Republica Populară Bulgară!

Singurul lucru de care mi-aduc aminte a fost faptul că localnicii ne priveau cu simpatie şi unii ne vorbeau româneşte.

După ani şi ani, am revenit aici ca turist. Mă documentasm însă în prealabil. Acum era posibil. Situaţia era schimbată radical. Adevărul istoric era pus în termeni corecţi, echilibraţi deşi bulgarii au preluat povestea reginei noastre şi şi-au însuşit-o.

Am început cu începutul. Am vizitat Castelul şi grădina botanică alături de mii de turişti: un adevărat obiectiv turistic. Nu am prins însă esenţa locului, ambianţa, pitorescul, arhitectura, oamenii. Aşa că am revenit în ideea de a face un reportaj.

Un castel de poveste

Construcţia domeniului din Balcic începe în 1925, după ce Regina Maria vizitează pentru a doua oară zona. Pe când era doar principesă, a vizitat Balcicul prima dată la 3 august 1915 şi l-a descris ca  pe „un târguşor pitoresc despre care ai spune că se rostogoleşte în valuri”.

Cum recunoști fructele și legumele cu adevărat sănătoase

Gradina cu 2.000 de plante

Iubitoare de grădini, Regina Maria a construit o grădina după gustul ei la Balcic. Acum, aceasta este una dintre principalele atracţii turistice din zonă. Are o suprafaţă de circa 65.000 de metri pătraţi şi circa 2.000 de plante care fac parte din 85 de familii şi peste 800 de genuri, unele dintre ele având peste 50 de ani.

Balcicul azi

Am mers în Balcic având un scop precis. Să văd arhitectura locului, în special casele Henriettei şi influenţele sale, pitorescul atât de faimos al Coasei de Argint care, după unii, rivalizează cu Coasta de Azur, să simt atmosfera boemă care a atras atâtea personalităţi celebre, artişti  şi oameni moderni pentru vremurile acelea.

Casele, cam neîngrijite, multe degradate. Mai vezi câte un lucru autentic, un gard de piatră, o grădină frumoasă, nişte ferestre vechi interesante, nişte case cu un spirit oriental dar si altele ce aduc cu stilul Henriettei. Toate însă cu un aer obosit, în nici un caz înfloritor. Viaţa curge lent, parcă anevoie, fără bucurii dar şi fără mari tristeţi, fără excitementul legat de mare, de vacanţe, nu ai de loc un sentiment estival.

Multe case şi-au păstrat acoperişurile din ţiglă ceramică sau olane, ceea ce oferă un contrast vizual foarte plăcut. Natura este generoasă, marea frumoasă iar înalta coastă albă este spectaculoasă. Bulgarii au fost mai deştepţi şi mai pragmatici, au mers pe tradiţie şi vara te desfată la Balcic trandafirii şi leandri înfloriţi. Asta spre deosebire de fostul nostru primar aiurit care, citind Maiama în loc de Mamaia a plantat palmieri la malul Mării Negre.

Celebrele vile

Şi totuşi dacă cauţi bine prin nisipul de case mediocre mai apare şi câte o perlă. Iar noi putem fi mândri că aceste perle poartă o semnătură de român. Dacă mergi pe faleză spre castel, apar pe neaşteptate, maiestoase şi parcă încremenite în timp.

Un numar de 24 de constructii, în majoritate vile, au fost realizate la Balcic după planurile arhitectei Henrietta Delavrancea-Gibory. Ea este cea despre care se spune ca a inventat noul Balcic, având grijă să nu-l deranjeze pe cel vechi, ci să-l continue.

Vila Stork este în ruine, acoperită de buruieni şi vegetaţie înaltă, dar o apariţie impresionantă, monumentală, o loggia deschisă spre mare prin opt arcade.

Urmează aproape imediat Vila Sanda. Proprietarul iniţial (şi arhitectul vilei) a fost Paul Smărăndescu rectorul Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti. Vila a fost restaurată în 2008 când au fost întărite elementele de casă mediteraneană

Mai multe informaţii despre Balcic şi casele lui, în articolul: lifeandstyle.ro