Apartamentul se află într-un imobil din secolul al XVIII-lea, amplasat în zona pietonală din centrul orașului Cluj Napoca și ocupă aproape integral latura stradală al etajului 1, istoric de asemenea cunoscut sub numele de piano nobile. Proprietarii au dorit renovarea completă a apartamentului cu reorganizarea spaţiilor şi reinterpretarea contemporană a lor, schimbarea completă a modului de prezentare a colecţiei de artă de perete, toate aceste modificări  fiind făcute conform nevoilor actuale ale familiei şi a stilului de viață. Cerinţe speciale şi soluţii adecvate priveau spaţiile de baie, bucătăria  precum şi necesităţilor de depozitare.

Zona de zi cu vedere   spre bucătărie și locul de luat masa

Proiectul a fost realizat de Attila KIM Architects condus de arh. Attila KIM, şi a obţinut premiul special al secţiunii “Arhitectură de interior” (ex aequo) la Bienala Naţională de Arhitectură 2023.  Arhitecţii au propus un stil minimalist şi implementat soluţii originale, între care mobilier foarte jos, bucătărie insulă într-un open space, tavan istoric decopertat  în spaţiul dormitorului şi al băii, dressing inserat în spaţiu, cub de depozitare inserat în holul de intrare, etc.

Comentariul autorului

Renovarea acestui apartament generos are ca punct focal o colecție impresionantă de artă contemporană, care a determinat limbajul stilistic și modul de recompartimentare spațială și reorganizare funcțională

Zona de zi dinspre holul de intrare

Punctul de plecare a proiectului, fiind și cea mai importantă cerință de temă, constă în expunerea liberă, dinamică și variată a colecției de artă, prin creerea unui cadru asemănător unui white cube muzeal, care oricând poate să permită reorganizarea tuturor spațiilor, fără să afecteze viața cotidiană de locuire.

Astfel, apartamentul devine o interfață comună a două lumi aproape paralele, independente una de cealaltă: galeria și locuința, ambele folosind aceleași spații arhitecturale. În mod evident, este vorba de o reinterpretare contemporană ale acestor spații istorice, ale saloanelor de epocă, în care nu numai arta de pe perete s-a schimbat, ci și modul de viață și de interacțiune socială.

Spațiul întregește colecția prin intervențiile arhitecturale, care se inspiră din arhitectura muzeelor de artă contemporană și iau forma unor obiecte minimaliste, în contrast cu spațiul arhitectural istoric.

Din punct de vedere funcțional, structura aparatamentului inițial nu corespundea cerințelor de locuință cu două dormitoare independente cu băi separate. Apartamentul era format dintr-un șir de trei saloane, care se accesau dintr-un hol de intrare neluminat, de unde se deschidea și o bucătărie. Singura variantă de a crea două dormitoare independente era prin amenajarea dormitorului principal în ultimul salon, împreună cu o zonă de dressing și o baie, respectiv prin transformarea bucătăriei în dormitorul secundar, care folosea baia existentă din hol. Ambele băi, împreună cu alte spații de depozitare, au fost tratate unitar, ca niște cuburi inserate în spațiul apartamentului.

Spațiile principale de zi ale casei, adică primele două saloane istorice, au fost unite, astfel realizând un spațiu generos de expunere, care găzduiește atât livingul cât și bucătăria și locul de luat masa. Toate spațiile principale ale apartamentului sunt mobilate doar pâna la cota de înălțime de 1 metru, lăsând toți pereții liberi de mobilier înalt și pregătiți expunerii colecției de artă. În spiritul intervențiilor minimaliste arhitecturale (două cuburi albe, unul în hol, iar celălalt în dormitorul principal amenajat în ultimul salon), și piesele de mobilier sunt cât se poate de unitare și minimaliste, cu câteva accente din ale istoriei design-ului secolului XX. Bucătăria redusă la o singură insulă, și toate bibliotecile joase sunt niște volume simple, negre, un fundal neutru pentru piesele iconice ale lui Le Corbusier sau Jean Prouve. Aceste piese amplasate în zona de living, intră în dialog cu vis-a-vis-ul care se poate vedea pe geam, perfect încadrat ca o piesă din colecție, fiind una dintre cele mai frumoase clădiri publice interbelice din Cluj Napoca, și anume Casa Universitarilor.

Foto: Kinga TOMOS