Iasca, ciuperca folosită de oameni încă de acum 5 mii de ani

0

Observată mai ales în pădurile montane, dar întâlnindu-se şi în grădini şi parcuri, iasca (Fomes fomentarius) este o ciupercă în formă de copită, de culoare gri care poate avea dimensiuni mari, de până la 30 cm lungime.

Este parazită şi saprofită, fibroasă, lemnoasă şi se întâlneşte în emisfera nordică. Atacă fagii, mestecenii, plopii şi paltinii. Produce slăbirea trunchiului putând duce în timp, la ruperea sa. Ciuperca continuă să trăiască şi după moartea copacului gazdă ajutând la descompunerea lemnului. Poziţia sa pe trunchi ajută specialiştii să determine dacă a apărut după ce acesta s-a prăbuşit pe sol sau înainte, iasca dezvoltându-se paralel cu solul.

În cele mai multe cazuri, apare în locul în care trunchiul a fost rănit, după toaletări sau după ruperi ale crengilor în urma vânturilor puternice sau a căderilor de zăpadă.

Rănile copacilor trebuie tratate pentru a preveni atacurile ciupercilor, insectelor şi apariţia altor probleme de sănătate.

Dacă observaţi că pe copacii din grădină începe să se dezvolte iasca, adresaţi-vă unui specialist pentru a evalua ce tratament este recomandabil să folosiţi şi dacă sunt necesare lucrări de toaletare.

Iasca- utilizare

Iasca a jucat un rol foarte important în istoria omenirii, fiind folosită la aprinderea şi păstrarea focului (sub formă de cărbuni). Otzi, omul preistoric, descoperit într-un gheţar din Alpi, care a trăit acum 5000 de ani, purta cu el o bucată de iască. Prin uscare, aceasta devine foarte inflamabilă.

Hipocrate o menţionează ca remediu cu proprietăţi antiinflamatorii şi cauterizante.

În prezent, se foloseşte în pescuit, proprietatea sa de a absorbi apa ajutând pescarii la uscarea momelii. De asemenea, se foloseşte la confecţionarea pălăriilor şi a unor obiecte artizanale, din iască obţinându-se un material asemănător pâslei.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org, http://amadouproducts.blogspot.com

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here