Sarea de Himalaya, apreciată ca alternativă „mai sănătoasă” la sarea de masă obișnuită, a stârnit interes atât în rândul consumatorilor, cât și al specialiștilor în nutriție. Cunoscută pentru nuanța sa roz distinctivă și beneficiile atribuite sănătății, această sare are o istorie ce se întinde pe milioane de ani și generează dezbateri despre cât de diferită este, în realitate, față de alte tipuri de sare.
Ce este sarea de Himalaya și cum se folosește. Beneficii și contraindicații
Povestea sării de Himalaya începe acum peste 500 de milioane de ani, când o mare străveche s-a evaporat, lăsând în urmă depozite masive de sare minerală. De-a lungul timpului, acestea au fost acoperite de straturi de rocă și împinse spre suprafață de mișcările tectonice, dând naștere lanțurilor muntoase din nordul Pakistanului.
Minele din Khewra, cea mai faimoasă sursă de sare de Himalaya, au fost descoperite în 326 î.Hr., când Alexandru cel Mare și armata sa au observat cum caii lingeau stâncile sărate din zonă. Exploatarea organizată a început însă abia în timpul împăratului Mughal Akbar, iar în secolul al XIX-lea, britanicii au introdus metode moderne de extracție, folosite și astăzi.
Mina de sare Khewra, cea mai mare și mai veche din regiune, nu este doar un important centru de producție, ci și o atracție turistică, vizitată anual de sute de mii de oameni. Aici, vizitatorii pot admira sculpturi spectaculoase din sare, inclusiv replici ale Turnului Eiffel și Marelui Zid Chinezesc.
Compoziția chimică și diferențele față de sarea de masă
Deși sarea de Himalaya se bucură de o reputație specială, diferențele sale față de alte tipuri de sare sunt minime din punct de vedere nutrițional. La bază, este alcătuită în mare parte din clorură de sodiu (NaCl), la fel ca sarea de masă obișnuită.
Nuanța sa roz provine de la urmele de minerale precum calciul, magneziul, potasiul și fierul, însă acestea sunt prezente în cantități atât de mici încât impactul lor asupra sănătății este nesemnificativ. Spre exemplu, pentru a obține o doză relevantă de fier, ar fi necesar un consum de sare mult peste limitele recomandate.
În schimb, sarea de masă este rafinată intens și conține adesea aditivi precum iodul, esențial pentru prevenirea deficienței de iod. De asemenea, agenții antiaglomeranți sunt adăugați pentru a preveni formarea bulgărilor de sare, ceea ce îi conferă sării de masă un aspect uniform și o textură fină.
Descoperă și: Sare în ceai? Află ce spun specialiștii despre acest truc, de ce se pune sare în ceai
Beneficii și riscuri asociate consumului de sare
Sodiul, componenta principală a sării, joacă un rol esențial în menținerea echilibrului fluidelor, transmiterea impulsurilor nervoase și contracția musculară. Totuși, consumul excesiv de sare, indiferent de tipul acesteia, poate contribui la apariția hipertensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare și problemelor renale.
Un mit frecvent despre sarea de Himalaya este că ar conține mai puțin sodiu decât sarea obișnuită, însă în realitate, nivelurile sunt similare. De asemenea, afirmațiile conform cărora ar hidrata mai bine organismul sau ar avea efecte detoxifiante nu sunt susținute științific.
Un aspect important de luat în considerare este lipsa iodului adăugat în sarea de Himalaya, ceea ce poate duce la deficiențe de iod dacă aceasta este folosită exclusiv. Pentru a preveni astfel de carențe, este recomandat consumul de alimente bogate în iod, precum peștele și produsele lactate.
Utilizări alternative ale sării roz de Himalaya
Pe lângă utilizarea sa alimentară, sarea de Himalaya este promovată pentru diverse utilizări alternative. Se crede că lămpile din sare de Himalaya eliberează ioni negativi care îmbunătățesc calitatea aerului și reduc simptomele de alergie sau astm. Totuși, studiile existente nu au confirmat aceste beneficii. Alte utilizări includ băile cu sare pentru ameliorarea eczemelor sau gargara cu soluții saline pentru calmarea durerilor de gât.
O sare cu valoare mai mult estetică decât nutrițională
Deși este adesea promovată ca o alegere mai sănătoasă, sarea de Himalaya se remarcă mai degrabă prin aspectul său elegant și originea exotică decât prin beneficii nutriționale deosebite. De fapt, din punct de vedere al compoziției, nu oferă avantaje semnificative față de sarea de masă. Indiferent de tipul ales, consumul moderat de sare rămâne esențial pentru menținerea unei diete echilibrate.
În concluzie, sarea de Himalaya impresionează prin istoria sa, culoarea distinctivă și versatilitatea în utilizare, însă consumatorii ar trebui să aibă așteptări realiste. Departe de a fi un „superaliment”, aceasta este pur și simplu o alternativă estetică la sarea obișnuită, cu aceleași beneficii și riscuri asociate.
Sursa: ego.ro
