Islanda are zone uriașe de deșert pietros care se extinde de la zi la zi. Ȋntr-o încercare de păstrare a fertilității solului, acum cȃteva decenii, islandezii au introdus o plantă care inițial, a fost văzută ca o soluție ideală.

Lupinul de nisip, Lupinus nootkatensis, este o specie din familia Fabaceae, familia fasolei, mazărei, lucernei, etc. Este originară din America de Nord, din Canada și Alaska, unde se întȃlnește pe solurile nisipoase și stȃncoase de pe coaste și malurile rȃurilor. Formează tufe ce pot avea zeci de tulpini.

A ajuns în Europa în sec XVIII făcȃnd senzație în grădinile din Anglia, iar în Islanda a fost introdusă în 1945 de către Hákon Bjarnason, director pe atunci, al Departamentului Forestier. Acesta a adus din Alaska, numai cȃteva grame de semințe cu scopul de a folosi specia pentru a reduce fenomenul de deșertificare.

Lupinul s-a acomodat rapid în noile teritorii, fiind adaptat verilor răcoroase și umede.

Inițial, oamenii au fost încȃntați de frumusețea peisajului pe care îl creează, de parfumul plăcut al florilor, de faptul că atrage insecte, rȃme, melci și păsări în ecosistem și de capacitatea sa de a fixa azotul în sol mai bine decȃt Leymus arenarius, plantă nativă pe insulă.

Vezi și: https://casoteca.ro/speciile-straine-invazive

Lupinul și efectele sale negative

Tulpina sa ajunge pȃnă la 120 cm, frunzele sunt palmat compuse, de culoare verde-gri, iar florile ce seamănă cu cele de mazăre, au o frumoasă nuanță de albastru intens. Sunt grupate în inflorescențe de tip racem, cu lungime de 30-60 cm.

Lupinul de nisip înflorește prima oară la vȃrsta de 3 ani și trăiește în jur de 20 de ani.

O plantă cu 25 de tulpini poate produce păstăi cu circa 2 mii de semințe într-un sezon. Acestea sunt purtate de vȃnt, păsări și ape la distanțe mari. Se ajunge astfel la o extindere rapidă a pajiștilor de lupin, cu 1-3 m pe an. Ȋn prezent, deja a ocupat 0,4 % din suprafața Islandei, arie uriașă dacă ținem cont că numai 1,5 % din teritoriul acesteia este împădurit.

Ȋn timp, s-a observat că multe specii de animale și plante sunt afectate negativ de prezența sa. Dintre acestea amintim ploierul auriu, o pasăre care cuibărește pe pietriș și afinul care este eliminat din ecosistem.

Părerile sunt împărțite, unii susțin că ar trebui eliminat, alții că avantajele pe care le aduce sunt prea importante, așa încȃt cel puțin pentru o perioadă, turiștii se pot bucura liniștiți de minunatele pajiști albastre.

Atentie! Semințele de lupin de nisip sunt toxice pentru om, dar există alte specii de lupin ale căror semințe se pot consuma după ce sunt gătite.

Citește și: Balsamul de Himalaya, o planta pe care nu ai voie sa o cresti

Sursa foto: www.inaturalist.org, www.wikipedia.com, www.atlasobscura.com