În Olanda, mareele sunt foarte frecvente, iar nu o dată această țară s-a confruntat cu fenomenul de creștere a apelor, în condițiile în care aproape două treimi din teritoriul țării se află sub nivelul mării.
Tocmai de aceea au și fost construiți 17 000 de kilometri de diguri. În același timp, pentru a reduce dimensiunile acestui dezastru, olandezii au mărit numărul construcțiilor plutitoare, care formează câteodată cartiere întregi în unele localități.
O deltă gigantică formată de-a lungul celor trei râuri (Escaut, Rhin, Meuse), un sfert din teritoriu sub nivelul apei, aceasta este realitatea Olandei, o țară unde apa este omniprezentă. Nu în ultimul rând, efectele încălzirii globale care sunt multiple: furtuni mai intense pe partea de litoral, râuri cu debit umflat de către precipitațiile mai mari din amonte (Elveția, Germania) și ridicarea nivelului mării, determinată de topirea gheței arctice, sunt fenomene tot mai evidente de care autoritățile sunt pe deplin conștiente.
În Olanda, activitatea economică se concentrează în mare parte pe comerțul maritim, iar densitatea umană este, în medie, de 400 locuitori pe metro pătrat, de patru ori mai mult ca în Franța. Guvernul se bate de decenii să ajute populația, prin intermediul investițiilor în lanțul de diguri și baraje, astfel încât acestea să nu mai depindă de capriciile naturii, mai ales după furtuna de iarnă catastrofală din 1953 care a inundat 200.000 ha de teren și a făcut 1.800 de victime în sudul țării.
Casele pe apă au devenit de ceva vreme alegerea tot mai multor olandezi, în ciuda prețurilor mari, se ajunge uneori chiar și la câteva sute de mii de euro. Sjef Jacobs, de exemplu, este un promotor imobiliar, care oferă doritorilor case plutitoare asamblate în kit, remorcate și puse pe apă, baza fiind inclusă într-o cutie de beton, care plutește pe cursul râului.
Sursa – Le Monde