Restaurarea și reconstrucția clădirilor vechi, esențiale pentru București

Centrul Bucureștiului a fost mulți ani abandonat din punct de vedere al intervențiilor în clădirile existente. Din fericire acest lucru a început să se schimbe.

În plus, Uniunea Europeană pună la dispoziție fonduri de care clădirile patrimoniu ar putea beneficia. De asemenea, prin PNRR unul dintre capitole pune accent pe reabilitarea fondundului construit existent. Astfel că viața clădirilor vechi poate continua.

Elena Ștefănescu, arhitect Studio ae, ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre cât de prietenos este Bucureștiul și ce îmbunătățiri pot fi aduse, despre inițiativele și proiectele de restaurare și reconstrucție a clădirilor vechi din Capitală, dar și despre cum arată oraşul viitorului, din punct de vedere arhitectural.

Cât de prietenos este ca oraș Bucureștiul și ce îmbunătățiri credeți că pot fi aduse?

Un oraș prietenos este pietonal, verde, conectat, cu un transport public accesibil, piste pentru bliciclete, fără borduri, fără garduri, cu spații publice amenajate, parcuri contemporane, cu clădiri existente reabilitate și clădiri noi adaptate contextului. Un oraș prietenos ia în considerare timpul ca factor important al vieții fiecăruia.

Dacă definim pe diferite paliere orașul, vedem că sunt multe de recuperat și construit în București. Sunt multe de făcut, iar o strategie coerentă, ale cărei direcții să continuie să fie aplicate de la o administrație la alta, ne ajută să definim și să vizalizăm de acum viitorul.

Un exemplu pozitiv – pietonalizarea din weekend a Căii Victoriei a readus în prim plan și a activat viața socială a centrului Bucureștiului pe timpul verii și a generat amenajări ale multor spații existente, mici afaceri, biciclete, transport alternativ, etc.

Bucureștiul este orașul pe care îl studiem de peste 17 ani și reprezintă un sistem complex de nevoi, dorințe, vise, layere vechi care se suprapun, iar arhitectura poate așeza piesele în modul cel mai potrivit pentru comunitate și oamenii săi.

Dezvoltările viitoare se vor orienta către un mix de funcțiuni complementare care să asigure o calitate mai bună a vieții oamenilor. De exemplu, complementar locuirii pot fi construite zone dedicate comerțului, școlilor, serviciilor, birourilor de tip hub și relaxării prin spații publice și spații verzi amenajate.

Deși cu multiple probleme ca orice oraș de mari dimensiuni, este locul în care cu toții trăim, locuim, lucrăm, ne dezvoltăm împreună. Proiecte există, sperăm ca lucrurile să se miște mai repede și mai constructiv.

Bucureștiul este un oraș al contrastelor în care se construiesc în permanență noi ansambluri rezidențiale, dar în același timp multe clădiri sunt lăsate în paragină. Putem vorbi de un dezechilibru în acest sens? Ce ar fi de făcut pentru a îmbunătății aspectul Capitalei?

Centrul Bucureștiului a fost mulți ani abandonat din punct de vedere al intervențiilor pe clădirile existente. Într-adevăr, există un dezechilibru între nou și vechi, între acceptarea și repararea trecutului și perspectiva pe termen lung a sensului de investit și renovat. Acest lucru începe să se schimbe și sunt exemple încurajtoare în ultimii ani de reconversii reușite: Cărturești Carusel, Palatul Marmorosch, Palatul Universul, Clădirea de la intersecția Bulevardului Dacia cu Calea Victoriei care tocmai s-a finalizat.

Studio ae a conceput și finalizat reconversia fostei Autogări Chitila, lăsată în paragină mulți ani. Scopul a fost reconversia spațiului în unul de retail ca spațiu de comercial pentru unul dintre clienții noștri, dar și de a revitaliza zona prin transformarea clădirii existente într-un magazin de proximitate. Consolidarea clădirii a fost necesară. Proiectul a fost distins cu premiul în cadrul Anualei de Arhitectură 2020, secțiunea Spațiul Public pentru calitatea de excepție.

În paralel, Ilfovul a devenit un inel rezidențial – un “cartier –dormitor” al Bucureștiului- pentru că s-a construit preponderent rezidențial, dar joburile, școlile, locurie de relaxare, parcurile sunt centralizate tot în București, ceea ce generează trafic aglomerat mai ales la orele de vârf.

Uniunea Europeană a anunțat pe perioada pandemiei programul The New Bauhaus prin care se pune în prim plan îmbunătățirea fondului consturit existent. Este o șansă pentru România să profite de acest program, numărul clădirilor de patrimoniu care ar putea beneficia nu sunt puține. Sperăm ca lucrurile să capete viteză și o mai mare consisitență cât mai curând.

La nivelul României, programul PNRR aprobat în capitolul E, „Renovation Wave”- „Valul Renovării” pune accent pe reabilitarea fondundului construit existent. În favoarea renovărilor, conversiilor, reabilitărilor clădirilor sunt mai mulți factori care suțin, din mai multe puncte de vedere, intervențiile. Este vorba de economia circulară prin care se continuă viața clădririlor, iar din punct de vedere istoric, social, arhitectural valoarea acestora este și mai mare.

Ce se poate face?

O invetariere a clădirilor care pot beneficia de aceste resurse europene, parteneriate public-private. Este necesar însă a se stabili prioritățile, sprijinul din partea autorităților pe partea de termene de răspuns pentru avize, acorduri și autorizații. Dacă în fiecare an se renovează 10 clădiri în zona centrală, în 5 ani ar rezulta 50 de clădiri care cu siguranță vor contibui la condițiile și imaginea demne de un oraș european.

De exemplu, Studio ae are acum în lucru un proiect foarte interesant în zona centrală a Bucureștiului. Este vorba de o clădire de la 1930-1940, cu decorații frumoase din registrul neoromânesc și beneficiarii doresc să o reabiliteze și să o extindă cu un corp nou care complerează frontul stradal și creează o curte interioară.

Cât de important ar fi pentru București restaurarea și reconstrucția clădirilor vechi?

Consider esențial ca societate și ca arhitecți să investim timp în activarea clădirilor existente. Din punct de vedere funcțional vor fi necesare și schimbări ale destinațiilor inițiale, deoarece dinamica orașului s-a schimbat.

De exemplu, recent s-a lansat o inițiativă foarte interesantă “Berzei 21”, prin care un grup creativ format din arhitecți și ONG-uri au formulat o scrisoare deschisă Primăriei Generale pentru a transforma fostul depou RATB într-un Hub creativ, multifuncțional care poate pune Bucureștiul pe harta exemplelor pozitive de reconversie a unui sit chiar în centul orașului.

De asemena, Primăria Sectorului 1 a demarat demersurile pentru reabilitarea blocului Dunărea de lângă Gara de Nord, clădire abandonată de zeci de ani, dar a cărei arhitectură păstrează amintirea eleganței inițiale prin verticalitatea și forma curbă care racordează cele două fronturi, Strada Dincu Golescu și Calea Griviței.

Bucureștiului îi lipsesc polurile culturale și arterele, pietonale sau nu, care să amintească și să pună în valoare farmecul Micului Paris. De exemplu, Dâmbovița nu este văzută ca un râu care unește trecutul cu prezentul sau pe locuitorii săi, ci este lăsată în uitare. Salba de lacuri nu e nici ea valorificată la potențialul estetic și chiar turistic.

Cum apreciaţi modul în care se construieşte în ţara noastră, din punct de vedere arhitectural?

Sunt mulți factori care influențează arhitectura. Principalul “motor”/inițiativă de a construire a venit din mediul privat.  Conform statisticii OAR, în 2021 s-au eliberat 25.000 autorizații de construire.

În ultimii 30 de ani a avut loc tranziția de la proiectul tip, la proprietatea privată prin care unii au înțeles că pot face ce vor pe terenul/clădirea lor și observăm efectele prin haosul creat. Dacă ne gândim la zonele de la limita Bucureștiului unde s-a construit intensiv, foarte înghesuit, repede și precar (Popești Leordeni, Bragadiru, Chiajna) calitatea pe termen lung a locuirii este compromisă.

Arhitectura depinde de puterea economică, de capcitatea și dorința administrațiilor și a celor care constuiesc de a gândi dezvoltarea pe termen lung a zonelor, de crea acel dialog permanent prin care să aflăm ce își doresc oamenii de la viitorul lor cartier sau oraș. Soluții de a construi mai bine există. Putem să învățăm din exemplele alor țări europene precum Franța, Danemarca, Olanda care au o tradiție mult mai mare decât a noastră.

La nivelul administrațiilor, statul nostru, spre deosebire de alte țări, nu a dezvoltat proiecte semnificative care să fie reprezentative la nivel european. De exemplu, în București nu există o clădire dedicată pentru Filarmonică sau pentru Operetă. În ultimii 30 de ani, nici pentru educație nu s-au investit în dezvoltări majore – corpuri noi de universitate, campusuri, spații publice.

Sunt necesare concursuri de arhitectură internaționale prin care să se găsească cele mai bune soluții pentru un sit, o piață publică, un nou cartier, intervenții de regenrare urbană.

În ultimii ani am observat o mai mare preocupare pentru calitate, pentru clădiri “verzi” cu un consum mic de energie,  cu multă lumina naturală, care se încadrează în context și care pe viitor contribuie la calitatea vieții individuale și a vieții urbane.

Cum ar arăta oraşul viitorului, din punct de vedere arhitectural?

Orașul viitorului este mai apropiat de oameni. Pietonal, verde, accesibil, conectat, dinamic un loc în care în 15 minute fiecare găsește totul la îndemână.

Pentru București, noi am creat o strategie pentru zona Dâmboviței. Aceast concept a fost recunoscut premiat cu locul I la nivel internațional în cadrul consursului Art Urbain din Franța.

Pe scurt, am propus ca Dâmbovița, împreună cu parcurile adiacente (Politehnica, Grădina Botanică, Eroilor, Izvor), cu universitățile (Politehnica, Campus Regie, Medicina, Drept, Biologie), cu clădirile culturale (Opera, Teatrul Bulandra, Muzeul de Istorie) să formeze un ax de biodiversitate al orașului.

Am propus legături permeabile, pietonale, piste pentru biciclete, noi poduri, spații publice, reabilitarea parcurilor și a clădirilor existente astfel încât să rezulte un oraș orientat către oameni.

 Vezi și: Apartamentele și casele noi, mai scumpe cu până la 35%, până la finalul anului