Valentina Vesler în numărul 9 al revistei CASOTECA: O carieră construită cu accente postmoderniste

2

A avut un rol important în crearea unora dintre cele mai de succes branduri din România și a participat activ la tranzacții care au marcat businessul autohton. Cariera Valentinei Vesler, un om de litere care a deprins tainele comunicării și marketingului în timp ce și-a creat și un solid background economic, are aceleași repere ca istoria Valvis Holding.

A fost angajată de omul de afaceri Jean Valvis în momentul în care abia ieșise de pe băncile școlii și a devenit, încă de la început, o parte însemnată din mecanismul managerial care a lansat și a gestionat unele dintre cele mai mari afaceri românești din industria apelor minerale și din sectorul lactatelor. A crescut profesional an de an, a învățat încontinuu și a fost un pion esențial în exiturile care l-au făcut celebru pe Jean Valvis.

Modestă, spune că sigurul ei merit este că a înțeles un vis și că a făcut tot ce a ținut de ea ca acel vis să devină realitate. „Tot ceea ce înseamnă strategie de poziționare, comunicare și direcțiile foarte mari sunt apanajul domnului Valvis. Rolul meu a fost întotdeauna de suport, de susținere și de înțelegere perfectă a nevoilor de poziționare. Să-mi arog eu drepturi nu ar fi corect.

În schimb, atunci când păstorești, ai grijă ca acele lucruri să fie așa cum trebuie, să înțelegi filozofia omului care dă direcția și să o respecți, practic să-i înțelegi visul și să lucrezi în direcția construcției acestui vis”, susține Valentina Vesler, fără să conștientizeze că în aceste cuvinte se găsesc și câteva calități importante pe care trebuie să le aibă un bun PR&Comunication manager, poziție pe care ea o ocupă în cadrul Valvis Holding.

Lecțiile frumoase ale copilăriei: ungurul, frate cu românul

Cum a ajuns Valentina Vesler una dintre vocile respectate în domeniul comunicării corporative din România? Din întâmplare, cu mult noroc, dar și cu multă muncă. Valentina Vesler provine dintr-o familie bilingvă, dintr-o comunitate bilingvă, dintr-o zonă, Valea Ghimeșului, în care interferențele sunt cât se poate de puternice.

A făcut școala la secția română și era singura româncă, la un moment dat, în școală. Totuși, asta nu a afectat-o cu nimic, experiența ei de viață infirmând toate stereotipiile care există cu privire la conviețuirea dintre unguri și români. De exemplu, colegii ei de la liceu, de etnie maghiară, vorbeau în română cu ea sau îi scriau în română pentru a învăța mai bine limba. Din același motiv, ea folosea cât de mult putea maghiara. Prin urmare, nu a simțit niciodată conflictele etnice despre care s-a scris și s-a vorbit prea mult în România.

Astfel, într-o atmosferă plină de armonie, a trecut prin școală și a terminat liceul la secția biologie-chimie. Și-a propus și s-a pregătit să devină medic, dar toate planurile i-au fost date peste cap în momentul în care la un laborator ar fi trebuit să disece o broască. Atunci a realizat că medicina nu e de ea și s-a gândit să aleagă o carieră în domeniul chimiei. Pentru că îi plăcea să vorbească cu oamenii, să interacționeze, s-a răzgândit încă o dată. „N-aveam nicio direcție, niciun ghidaj. Ce a venit la modă după Revoluție? Dreptul! Concurență mare, dar am zis că mă duc la drept și m-am dus”, își amintește Valentina Vesler.

A avut nevoie de doi ani să realizeze că nici această profesie nu i se potrivește: „Am zis să aleg o facultate pe care pe care s-o fac cu sufletul și m-am dus la Litere. Am făcut română-engleză și chiar a fost facultatea mea de suflet. M-am dus la absolut toate cursurile, eram o tocilară. Mi-a plăcut foarte mult folclorul, dialectologia, istoria limbii române.

Adică îmi aduc aminte de toate materiile, de toți profesorii, și probabil că acesta este și motivul pentru care a rămas cumva conectată la Facultatea de Litere”. Valentina Vesler nu s-a putut rupe complet de facultate. S-a hotărât să urmeze studii doctorale și, pentru că îi plăcea mult să lucreze cu tinerii, a ales să și predea.

De pe urma cursului ei, care se numește „Raporturi între componentele enunțului publicitar”, masteranzii la Litere rămân cu importante cunoștințe teoretice și practice, în timp ce ea învață să înțeleagă modul de a gândi al noilor generații. „Îmi place să lucrez cu tinerii, să văd o altă perspectivă, să nu rămân doar în perspectiva mea. Trebuie să recunosc, eu am un am un conservatorism al meu și o rigiditate academică. Dacă nu ai o rigoare și o igienă a discursului, cumva tind să te judec. Așa că am zis că o să încerc să mă și deschid, pe cât posibil”, explică Valentina Vesler.

O experiență fluidă sub auspiciile postmodernismului

Acest mod de viață, de a fi deschisă la nou, de a acumula cât mai multe cunoștințe și a trăi experiențe dintre cele mai variate, l-a avut dintotdeauna. Astfel, imediat după liceu, s-a angajat pentru a vedea ce înseamnă să muncești și pentru a avea propriii bani. „Eram singură la părinți și n-aveam constrângeri financiare, adică nu m-a trimis nimeni la muncă. Și pentru că am terminat liceu de biochimie, m-am dus la fabrica de bere la laborator, la departamentul CTC.

Lucram în schimburi, 12 cu 24, și făceam controlul calității de la materia primă până la produsul finit”, povestește managerul de PR&- Comunicare al Valvis Holding. Ce însemna asta? Pe lângă probele de laborator, partea cea mai importantă și, în același timp, cea mai interesantă era degustarea. Astfel, practic trecând printr-un fel de training de somelier de bere, la doar 18 ani a învățat lucruri pe care cei mai mulți oameni nu le învață într-o viață întreagă. După circa o jumătate de an avea să renunțe la această meserie pentru a se muta la București. A ales Capitala pentru că viitorul ei soț a intrat la cibernetică și au vrut să fie împreună. A locuit în cămine, iar, la îndemnul mamei, a ales să nu-și mai ia un alt job în timpul studiilor. Veniturile și le completa cu meditații la engleză și, împreună cu viitorul soț, prin tehnoredactarea unor referate sau a lucrărilor de licență.

Totuși, după terminarea facultății, venise momentul să-și caute un loc de muncă. Își făcuse lucrarea de licență în postmodernism, era fan Steinbeck, Nabukov și Updike, așa că avea cu totul și cu totul alte cunoștințe față de ceea ce se cerea atunci pe piața forței de muncă. Totuși, a luat la rând ziarele, a găsit un anunț și s-a programat la un interviu. Înainte să-l cunoască pe Jean Valvis, aflase de la paznic că este vorba despre o companie elvețiană serioasă, cu planuri mari, dar toate așteptările i-au fost depășite.

„M-a impresionat extrem de mult discuția cu domnul Valvis, căruia, culmea, i-am spus exact ce știam eu. Adică eu n-aveam cunoștințe nici de economie, nici de calculatoare. Îmi luase mama un calculator, pe care mi-am făcut lucrarea de diplomă și era vedetă pentru că nu erau calculatoare prea multe atunci. Domnul Valvis își făcuse lucrarea de doctorat la Sorbona pe postmodernism în arhitectură, așa că ne-am bătut în concepte și așa a fost prima întâlnire.

După care am primit o scrisoare foarte drăguță de acceptare”, își amintește Valentina Vesler. Jobul pentru care aplicase era de secretară, asistent executiv, asistent de președinte. Jean Valvis a ales-o dintr-o mulțime de candidați, deși din punct de vedere profesional și al experienței nu exista niciun argument. „A fost un vot de încredere pe care mi l-a dat atunci și pe care mi l-a mai dat și mai încolo, de multe ori”, conchide managerul de PR&Comunicare al Valvis Holding.

De poveste nu a fost doar ineditul proces de recrutare la care a participat, dar și începuturile în cadrul firmei. Primul lucru pe care l-a cerut a fost un concediu, deoarece se mărita și în două săptămâni trebuia să plece în luna de miere. A primit liber până joi, dar a rămas ca vineri să se întoarcă la muncă. A hotărât să-și mai ia o zi liberă, fără să anunțe pe nimeni, și să se bucure și de week-end. A fost certată, dar, inexplicabil pentru o corporație, nu a fost concediată.

A urmat apoi o perioadă intensă de acumulări. „Am învățat despre linii de creditare, despre linii tehnologice și să fac rapoarte de vânzări. Mi-a fost de foarte mare ajutor acel job de asistent al președintelui pentru că, practic, toate lucrurile treceau cumva prin mine și eram obligată să le învăț. A trebuit să învăț să mă cizelez, să învăț să am și o ținută de asistent de președinte în relația cu oficialități”, spune Valentina Vesler.

Vezi și: Prețurile cresc, revista CASOTECA rămâne

Strategie de comunicare

Lansarea Aqua Carpatica a fost precedată de un concurs internațional de design care s-a numit „The perfect boltle for the perfect water”. Nimeni nu mai organizase un asemenea concurs pentru realizarea unei sticle, demersul fiind unul care a făcut valuri pe piața de publicitate și de comunicare. Deși până la urmă s-a folosit un alt model pentru sticla comercială, rezultatele au fost unele extraordinare, brandul Aqua Carpatica devenind încă de la început cunoscut la nivel mondial.

Între viața de familie și tranziții de zeci de milioane de euro

Jean Valvis este protagonistul unora dintre cele mai mari tranzacții din businessul românesc. În 2002, a vândut integral compania Dorna Apemin către Coca-Cola, iar în 2008 a vândut și afacerea cu lactate LaDorna către gigantul mondial Lactalis. Cea mai recentă reușită a fost anul trecut, când Jean Valvis a vândut 20% din acțiunile Carpathian Springs, compania care deține brandul Aqua Carpatica, către corporația americană PepsiCo.

Valentina Vesler a participat la tot ceea cea însemnat „bucătăria” unor asemenea afaceri. Mai mult, în timpul primelor două tranzacții era și însărcinată. „Nașterile mele au fost cumva fatidice, providențiale. Pe Robert l-am născut când a fost primul deal, iar pe Albert când a fost al doilea. Era exact același patern, aceeași situație”, remarcă Valentina Vesler.

Diferența a fost că la cea de-a doua tranzacție preluase deja departamentul de publicitate și comunicare și a putut chiar să-și ia un scurt concediu prenatal. „Dumnezeu mi-a adus-o în viață pe Roxana, ea a devenit șefa de cabinet. Nu mai era încărcătura atât de mare ca la primul deal, când eram singură”, spune Valentina Vesler. În schimb, nu a avut concediu de maternitate prea lung, copiii ei fiind crescuți, la propriu, la birou.

„Erau mascotele firmei, ale colegilor, și le-a făcut bine! Adică nu mă plâng că am fost o mamă care și-a văzut de carieră. Am încercat să găsesc echilibru în toată povestea asta și să nu renunț nici la statutul de mamă și nici la statutul de profesionist”, explică ea.

Cu toate acestea, și-a făcut timp, împreună cu soțul, să îi expună la multe lucruri importante pentru creșterea lor: Mergeau în fiecare săptămână la teatru, la operă, citeau împreună, dezbăteau diverse lucruri, discutau de la filozofie la literatură și muzică. Cu toate acestea, cei doi băieți, acum mari, sunt destul de diferiți. Primul studiază regie de film la Paris, în timp ce al doilea este la liceu, având cu totul alte interese.

„Am încercat să fiu cât mai apropiată de ei, să le dau libertatea de a alege, de a discerne, de a-și lua propriile hotărâri și să îi ghidez cumva din umbră. Iată, e din nou același rol pe care eu îl joc în viețile oamenilor, adică faci cum crezi, alegi cum crezi și sunt aici să te susțin și eventual să-ți atrag atenția dacă faci ceva greșit”, își expune filozofia de viață Valentina Vesler.

2 comentarii

  1. […] A avut un rol important în crearea unora dintre cele mai de succes branduri din România și a participat activ la tranzacții care au marcat businessul autohton. Cariera Valentinei Vesler, un om de litere care a deprins tainele comunicării și marketingului în timp ce și-a… Cititi mai multe aici: Valentina Vesler în numărul 9 al revistei CASOTECA: O carieră construită cu accente postmodernis… […]

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here