Arborii ornamentali sunt plăcuți indiferent de anotimp, fie prin mirosul dulce al florilor, umbra pomilor unde regăsim pacea și liniștea în serile de vară, arămiul frunzelor toamna sau crengile acoperite de nea în mijlocul iernii. Indiferent că avem o curte de doar câțiva metri pătrați sau dacă avem în jurul casei foarte mult spațiu, este indicat să existe măcar un arbore ornamental pentru că acesta dă viață mediului înconjurător. Prin diversitatea acestor arbori, orice gradină devine impresionantă.
Când alegi arbori pentru grădina ta, urmărește caracteristicile care se potrivesc cu spațiul disponibil grădinii tale, în funcție de climat și de natura solului dar și de umiditate. Arborii ornamentali au o înălțime începând de la 6,5 metri și au următoarele trăsături definitorii: flori și frunziș unic, scoarța și fructele, forma coroanei și o formă de ramificație care atrage ochiul. Astfel aveți posibilitatea de a alege dintr-o varietate de arbori ornamentali precum : arbore antițânțari- Paulownia Tomentosa, arborele de mătase -Albizia julibrissin Durazz sau Albitia, magnolia, salcâmul Galben -Laburnum anagyroides, liliacul – Syringa vulgaris.
Arbore antițânțari – Paulownia Tomentosa
Paulownia dă viață grădinii tale prin aspectul său deosebit de interesant. Acesta poate crea în grădina casei tale un loc cu umbra pentru a te răcori în timpul verii. Este un arbore decorativ, originar din China având o creştere foare rapidă, o specie introdusă în Europa ca arbore de grădină cu circa 200 de ani în urmă. Denumirea ştiinţifică este Paulownia Tomentosa dar în multe cazuri este denumit şi Paulownia imperialis. Numele a fost dedicat în onoarea prinţesei Anna Paulowna, fiica ţarului Paul I, principesa Olandei. Forma coroanei este neregulată, seamănă cu o cupolă largă având un profil sinuos. Trunchiul principal îşi menţine continuitatea şi verticalitatea până unde începe coroana, de unde încep ramurile principale.
Atunci când alegeţi paulownia să umpleţi un spaţiu ori un colţ de grădină trebuie să luaţi în considerare creşterea rapidă şi dimensiunile plantei, poate atinge chiar şi 20 de metri înălţime şi un diametru al coroanei chiar şi de 8 metri. Crește în aproape orice fel de sol și rezistă la temperaturi foarte scăzute. Dezvoltă rădăcini puternice și de aceea are nevoie de spațiu, nu se plantează în grupuri. Se pare ca alungă țânțarii.
Arborele de mătase – Albizia julibrissin Durazz
Albizia julibrissin, albiția, mimosa sau ‘arborele de mătase’ este un arbore care crește foarte rapid pana la 10-12 m, originară din Asia se găsește și în Japonia si Marea Caspica. Numele i-a fost dat dupa nobilul italian Filippo Albizzi care în anul 1749 a adus un exemplar din Constantinopole în Italia. Este specie termofilă, necesită protecție laterală în locurile unde se plantează și are un aspect tropical dar este rezistent la clima noastră.
Frunzișul delicat cu aspect exotic care seara se strânge ca și cum s-ar pregăti de culcare și coroana ca o umbrelă naturală îl face probabil cel mai frumos arbore exotic care supraviețuiește fără probleme în condițiile din Romania. Crește ca un arbore cu o singură tulpină, dar și ca un arbust cu tulpini multiple. Coaja este gri deschis ce dă un contrast splendid în raport cu coroana înfrunzită și plină de flori.
Înflorește din iunie-iulie până toamna târziu, cu flori delicate ca de mătase de culoare alb-roz și un parfum divin. Se adaptează aproape la orice fel de sol și este rezistent la secetă, se poate planta în plin soare sau la semiumbră. Se poate planta direct afară în grădină sau pot fi puse în ghivece și ținute pe balcon.
Magnolia
Magnolia este dorită și apreciată în toate grădinile pentru noblețea și eleganța sa. Datorită bogăției florale deosebite, magnolia este considerată una dintre cele mai importante specii.
Numele de Magnolie a fost dat de Pierre Magnol specialist în botanică. Magnolia poate fi cultivată şi crescută în numeroase părţi ale globului. Se adaptează diferitelor condiţii ale mediului, dezvoltându-se de la un arbust mic până la un copac mare. Dimensiunea florilor diferă, la fel ca şi mirosul, sau culorile – de la un alb pur, la purpuriu. Înainte de plantare, solul trebuie să fie bine drenat. E recomandabilă adăugarea unui amestec de materii organice: bucaţi de scoarţă de copac, compost, îngrăşământ de frunze, ace de conifere și rumeguş.
Nu plantaţi niciodată magnoliile foarte adânc în pământ. Magnolia se hrăneşte cu substanţele nutritive din sol, mai ales cu cele de la suprafaţa pământului. Aveţi grijă să nu rupeţi nici o rădăcină. Au un sistem rădăcinos, care dacă nu e în cea mai bună condiţie, nu se va reface curând, pe parcursul maturizării şi va împiedica creşterea lor. Pentru o mai buna susţinere, puteţi lega arbustul de un băț, pe care îl puteţi înlătura după aproximativ un an.
E preferabil să plantaţi magnoliile cât timp sunt mici, cu o înălţime între 46 cm şi 120 cm, în funcţie de specie. Magnoliile se planteaza primăvara târziu sau vara și trebuie udate, mai ales în prima etapă de creştere.
Salcâm Galben
Laburnum anagyroides se remarcă prin frumusețea înfloririi și este foarte indicat pentru zonele urbane. Este decorativ prin numeroasele flori galben-aurii, mirositoare, grupate în inflorescențe mari, pendente, ce apar primăvara târziu în mai-iunie. Originar din continentul nord-american, salcâmul crește spontan pe aproape orice tip de teren. În multe state Europene, printre care și România, este considerat o specie invazivă.
Denumirea provine de la grădinarii regali francezi Jean Robin și fiul său Vespasian Robin, care au introdus salcâmul în Europa în anul 1601.
Cu o rezistență bună la ger și secetă, iubește lumina, suportă seceta, preferă solurile permeabile, ușoare, fertile, dar nu suportă solurile calcaroase. Salcâmul crește bine pe soluri ușoare, chiar și pe nisipuri nefixate, fiind cultivat pentru fixarea lor. Semințele își păstrează mulți ani capacitatea de germinare și are capacitatea de a fixa azotul din atmosferă.
Salcâmul trăiește în jur de 100 de ani și face parte din categoria arborilor cu lemn de esență tare.
Liliacul
Un clasic al grădinilor, liliacul înflorește din mai pana în iunie, iar în cultura forțată din octombrie până în mai-iunie. Pe numele său latinesc Syringa vulgaris este un arbust care poate ajunge la o înălțime de 7-8 m.
Originar din Asia, este foarte apreciat pentru inflorescențele sale de culoare albă, violetă sau albastră și minunat de parfumate. Speciile de liliac sunt rustice, preferă un climat mai blând, soluri fertile, calcaroase. După înflorire, se recomandă tăierea inflorescențelor, pentru a nu se forma semințele, în detrimentul viitoarei înfloriri. Se înmulțește prin marcotaj, butășire sau prin semințe. Îngrijirea presupune tăierea liliacului după înflorire, reducând la jumătate tijele cu inflorescențe trecute. Iarna sau primăvara devreme, liliacul se curăță bine de frunzele și florile uscate.
Plantează liliacul într-un loc însorit pentru a înflorii mai repede și cu drenaj neutru sau calcaros al solului. Este recomandabil de plantat primavăra, în lunile aprilie sau mai.
Autor: Iulia Gubandru
[…] Descoperă și: 5 arbori ornamentali care dau culoare grădinii indiferent de anotimp […]