Domeniul Chantilly, una dintre bijuteriille patrimoniului francez, este opera unui om cu un destin excepțional: Henri d’Orléans, duc d’Aumale (1822-1897), al cincilea fiu al reginei Marie-Amélie și al regelui Louis-Philippe, ultimul rege al francezilor. Datorită dispozițiilor testamentare ale ducelui d’Aumale, Chantilly rămâne și astăzi un izvor de frumuseți care conservă farmecul secolului XIX, constituind o incursiune unică în timp în inima unui domeniu princiar. Dincolo de grandoarea castelului, proprietatea se remarcă prin vastele sale colecții, pornind de la cărți rare, tablouri și obiecte de artă, adunate de către duce în cursul campaniilor sale militare și mai ales în timpul exilului său la Londra.
Un destin excepțional
În 1830, ducele d’Aumale, în vârstă de opt ani la acel moment, moștenește Domeniul Chantilly, împreună cu o avere imensă, de la nașul său Louis-Henri-Joseph de Bourbon, ultimul prinț de Condé. El devine astfel unul dintre cei mai importanți proprietari de terenuri din Franța, care nu va înceta de-a lungul vieții să aducă omagiu predecesorilor săi. Student la colegiul Henri IV, cu un viitor luminous în față, prințul se orientează spre o carieră militară. Primele campanii au fost în 1840 în Algeria, devenind guvernator general al Algeriei în 1847. Aceste funcții nu-l fac însă să uite de Chantilly. În timpul Monarhiei din Iulie (1830-1848), puțin după căsătoria cu Marie-Caroline de Bourbon-Sicile, decorează apartamentele private de la Chantilly, construiește o galerie de lemn și intenționează să reconstruiască „marele castel”. Aceste planuri vor fi întârziate, deoarece trebuie să părăsească Franța după Revoluția de la 1848 care abolește monarhia.
Ducele este exilat în perioada 1848 – 1871 la Twickenham. Considerat cel mai mare colecționar al timpului său, ducele d’Aumale înconjurat de consilieri competenți reușește să constituie o colecție fabuloasă de cărți prețioase, tablouri și obiecte de artă pe care le strange în ideea îmbogățirii domeniului familial de la Chantilly la întoarcerea sa în Franța.
Când se întâmplă acest lucru, în 1871, după ce a rămas văduv și i-au murit doi copii, ducele începe să reconstruiască „marele castel” (care a fost distrus în 1799 în timpul revoluției) cu ajutorul arhitectului Honoré Daumet între anii 1875 -1885, pentru a putea expune prețioasele colecții.
După aceea ducele se dedică politicii, devenind deputat de l’Oise în 1871 și membru al Academiei franceze, al Academiei de Arte Frumoase, precum și al Academiei de Științe morale și politice.
Fără să aibă descendenți direcți, ducele lasă moștenire castelul și prețioasele sale colecții în 1886 Institutului Franței sub rezerva ca la moartea sa muzeul Condé să fie deschis publicului, iar castelul să nu sufere modificări.
Domeniul Chantilly, una dintre bijuteriille patrimoniului francez, este opera unui om cu un destin excepțional: Henri d’Orléans, duc d’Aumale (1822-1897), al cincilea fiu al reginei Marie-Amélie și al regelui Louis-Philippe, ultimul rege al francezilor. Datorită dispozițiilor testamentare ale ducelui d’Aumale, Chantilly rămâne și astăzi un izvor de frumuseți care conservă farmecul secolului XIX, constituind o incursiune unică în timp în inima unui domeniu princiar. Dincolo de grandoarea castelului, proprietatea se remarcă prin vastele sale colecții, pornind de la cărți rare, tablouri și obiecte de artă, adunate de către duce în cursul campaniilor sale militare și mai ales în timpul exilului său la Londra.
Un destin excepțional
În 1830, ducele d’Aumale, în vârstă de opt ani la acel moment, moștenește Domeniul Chantilly, împreună cu o avere imensă, de la nașul său Louis-Henri-Joseph de Bourbon, ultimul prinț de Condé. El devine astfel unul dintre cei mai importanți proprietari de terenuri din Franța, care nu va înceta de-a lungul vieții să aducă omagiu predecesorilor săi. Student la colegiul Henri IV, cu un viitor luminous în față, prințul se orientează spre o carieră militară. Primele campanii au fost în 1840 în Algeria, devenind guvernator general al Algeriei în 1847. Aceste funcții nu-l fac însă să uite de Chantilly. În timpul Monarhiei din Iulie (1830-1848), puțin după căsătoria cu Marie-Caroline de Bourbon-Sicile, decorează apartamentele private de la Chantilly, construiește o galerie de lemn și intenționează să reconstruiască „marele castel”. Aceste planuri vor fi întârziate, deoarece trebuie să părăsească Franța după Revoluția de la 1848 care abolește monarhia.
Ducele este exilat în perioada 1848 – 1871 la Twickenham. Considerat cel mai mare colecționar al timpului său, ducele d’Aumale înconjurat de consilieri competenți reușește să constituie o colecție fabuloasă de cărți prețioase, tablouri și obiecte de artă pe care le strange în ideea îmbogățirii domeniului familial de la Chantilly la întoarcerea sa în Franța.
Când se întâmplă acest lucru, în 1871, după ce a rămas văduv și i-au murit doi copii, ducele începe să reconstruiască „marele castel” (care a fost distrus în 1799 în timpul revoluției) cu ajutorul arhitectului Honoré Daumet între anii 1875 -1885, pentru a putea expune prețioasele colecții.
După aceea ducele se dedică politicii, devenind deputat de l’Oise în 1871 și membru al Academiei franceze, al Academiei de Arte Frumoase, precum și al Academiei de Științe morale și politice.
Fără să aibă descendenți direcți, ducele lasă moștenire castelul și prețioasele sale colecții în 1886 Institutului Franței sub rezerva ca la moartea sa muzeul Condé să fie deschis publicului, iar castelul să nu sufere modificări.
