Călin Nicolae, arhitect: „Parcurgem un moment istoric diferit de perioadele în care artele se exprimau stilistic”

0

CasoTeca a pregătit un interviu cu arhitectul Călin Nicolae, un om cu viziune, aptitudini și creativitate. Călin reprezintă echipa Estplan.

 

CasoTeca: Ce semnifică Estplan pentru dumneavoastră şi cine face parte din proiect?

Călin Nicolae: Estplan este o încercare de raportare la arhitectură dintr-o perspectivă contextualistă. O parte importantă a echipei, pe lângă arhitecţi, sunt clienţii care, în primă instanţă acceptă, apoi îşi asumă utililitatea unui astfel de demers.

CasoTeca: Simţiţi o ascensiune în tot ce înseamnă piaţa imobiliară şi construcţii?

Călin Nicolae: În prezent nu e evidentă o ascensiune, dar când acest fenomen s-a produs, din păcate nu a afectat pozitiv calitatea arhitecturală a mărfii tranzacţionate. Sigur că piaţa imobiliară, în ansamblu, ne afectează activitatea deşi, la modul ideal, ne-am dori să nu se întâmple.

CsoTeca: Care este oraşul dumneavostră preferat din punct de vedere architectural şi de ce?

Călin Nicolae: Oraşul preferat este, întâmplător sau nu, Bucureştiul, iar motivele sunt foarte diferite ca natură. Principalul ţine de un reflex emoţional – nevoia de solidarizare cu o victimă a abuzurilor istoriei. Contextul socio-cultural care a conturat personalitatea vechiului Bucureşti a favorizat o dezvoltare preponderent spontană, organică, în care regulile urbanismului, privit ca doctrină, au avut un impact secundar. Ca particularitate, oraşul purta amprenta unei percepţii tradiţionale asupra spaţialităţii, în care reperele sunt mai degrabă vagi şi uniform distribuite, cu un caracter punctual (grădini, biserici, clădiri de reprezentare) şi insular (maidane, parcuri, mănăstiri, ţesuturi comerciale compacte, parcelări cu specific vernacular etc). Rezultat dintr-un model de civilizaţie ce s-a coagulat între imperii, oraşul vechi s-a dezvoltat fără formule monumentale sau constrângeri defensive, fiind angrenat fiziologic în procesul de transformare a comunităţii, fapt căruia îi datorează, probabil, scara sa umană. Relaţia volumului construit cu spaţiul, adresarea clădirilor la vegetaţia prezentă în grădini, curţi, scuaruri, alveole, fixează Bucureştiul în matricea spaţială specifică unei culturi cu manifestări prudente legate de materialitate şi contemplativ-nostalgice faţă de natură.

CasoTeca: Ce ne sfătuiţi să vizităm din oraşele Europei?

Călin Nicolae: Cred că e util să evităm circuitele turistice consacrate, care sunt susceptibile de o oarecare cosmetizare, şi să căutăm incursiuni în cotidianul ocupanţilor permanenţi ai locurilor pe care le vizităm. Nu m-am simţit niciodată în largul meu alături de turişti, consider că adevăratul obiectiv turistic este resursa fermentului specific unei comunităţi, pentru că, în fond, omul generează oraşul. Mi se pare importantă desluşirea condiţiilor care au particularizat existenţa, implicit arhitectura unei colectivităţi şi, eventual, a costurilor, de orice natură, implicate.

CasoTeca: Care este lucrarea dumneavoastră rămasă în suflet?

Călin Nicolae: Sunt cele au care rămas la stadiul de proiect, din motive ce nu ţin de gradul nostru de disponibilitate sau implicare. Un proiect neexecutat seamănă cu o întrebare la care nu ni se răspunde. Din cele realizate nu există o favorită fiindcă tenacitatea cu care abordăm fiecare lucrare este constantă, iar rezultatul deplin asumat.

CasoTeca: Ce părere aveţi despre studenţii care aleg să urmeze arhitectura în alta ţară? Sau cei care o învaţă aici, dar ajung să profeseze în altă ţară?

Călin Nicolae: Despre studenţi, o părere bună. Un mediu cultural eterogen predispune la conturarea unui discernământ fără de care profesia noastră eşuează lamentabil. Legat de al doilea caz, sunt importante motivele pentru care fac alegerea. Statistic, mulţi dintre colegii care ajung să practice arhitectura în alte ţări caută provocarea unui mediu profesional performant, lipsit de limitări de natură tehnică, financiară sau administrativă. Dacă rolul arhitecţilor este acela de a rezolva probleme specifice printr-un rezultat care exhibă public firescul, cred că o provocare reală este oferită şi de contextul de aici.

CasoTeca: O părere despre arhitectura bucureşteană?

Călin Nicolae: Mi-e greu să formulez o părere generală. Arhitectural, oraşul şi-a conservat caracterul original şi s-a manifestat oarecum firesc până la finele anilor ’60, moment din care, pentru o perioadă de 20 de ani, a devenit din ce în ce mai profund marcat, deopotrivă, de viziuni rudimentar-funcţionaliste şi grandios-monumentale; în vreme ce produsul arhitectural al ultimilor 25 de ani este puternic afectat de manifestarea inerţială a unei comunităţi neomogene şi de deficitul identitar cu care s-a confruntat societatea în ansamblu. Cu părere de rău constat că oraşul a asimilat mai uşor experimentele arhitecturale ale perioadei comuniste, care, deşi i-au alterat ireversibil specificul, au avut, fie şi într-o formă primitivă, o atitudine coerentă şi consecventă.

CasoTeca: Stilul minimalist este in vogă, ce părere aveţi despre acesta?

Călin Nicolae: Parcurgem un moment istoric diferit de perioadele în care artele se exprimau stilistic. Minimalismul consacrat azi nu este susţinut de simboluri sau idei, în schimb, furnizează arhitecţilor o formă de limbaj recognoscibil într-o societate extinsă, uniformizată de circulaţia informaţiei. Cu cât implicarea arhitecţilor depăşeşte metoda adaptării noilor materiale sau tehnologii la reflexe formale consacrate cantitativ, cu atât se evidenţiază valenţele arhitecturale ale rezultatului.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here