Ceramica rustică, un must al designului contemporan

Gresie, faianţă, teracotă sau porţelan cu aspect lucrat manual, tendinţa către mai multă naturaleţe este tot mai pregnantă în decorurile moderne. Totul pleacă de la tradiţie dar şi de la calităţile materialului.

Ceramica are caracteristici precum versatilitate, durabilitatea precum şi nenumărate opțiuni de design individual. Ca material natural, se potrivește cu precizie cu ideea de durabilitate.

Încă din istorie

Încă de acum 17.000 de ani, vasele simple erau făcute din lut. Mai târziu, când romanii și arabii au impus o civilizaţie, tehnicile au devenit mai rafinate. Lutul măcinat fin şi amestecat cu apă – argila, devine o pastă optimă, cu mare plasticitate  din care se obţin cele mai bune rezultate în timpul modelării, uscării şi arderii în cuptoare speciale.

În Imperiul Roman, tehnica mozaicului era folosită din plin pentru crearea unor decoruri cu fast. Şi astăzi sunt considerate adevărate capodopere.

Începând cu secolul al-XIII-lea, apare o altă tradiţie, care îşi propunea să imite mozaicul roman pentru crearea unor decoruri cu fast, dar care avea şi influenţe arabe. Denumit azulejos, acest mozaic din ceramică începe să îşi facă simţită din plin prezenţa în special în ţări ca Spania, Portugalia şi Maroc. Plăcile mici din ceramică pictate şi lustruite sunt combinate şi aplicate pe pereţi atât la interior, cât şi la exterior, pe pardoseală şi tavan, în mod asemănător frescelor. Se obţin suprafeţe decorate într-un mod original sau piese de dimensiuni mari care, la fel, se regăsesc de obicei pe pereţi.

Pe lângă o varietate de ceramică de larg consum, plăcile ceramice – în mare parte azulejos albastru și alb – caracterizează aspectul multor orașe din Spania şi Portugalia. Acestea acoperă fațada exterioară a caselor cu modele impresionante sau chiar reprezentări figurative și protejează clădirile de căldură și umiditate. Există nenumărate tipuri şi modele de plăci ceramice, zona mediteraneană fiind leagănul civilizaţiei ceramice şi unde s-au dezvoltat tehnici de producere precum şi modele de design.

Astăzi Spania şi Italia îşi dispută în continuare supremaţia în domeniul ceramicii. Dar artizani în domeniul ceramicii se regăseau în toate zonele unde era un pământ lutos bun iar motivele desenate manual erau erau de inspiraţie folclorică. Amintim aici şi faptul că roata olarului a avut şi pe teritoriul ţării noastre consecinţe, farfuriile din diverse zone geografice cu motive autentice folclorice fiind apreciate şi pe plan internaţional: Horezu, Corund (Harghita) și Marginea (Suceava).

Începând cu anul 2012, ceramica românească de Horezu a fost înscrisă de UNESCO în lista Patrimoniul Cultural Imaterial. În secolele XII-XV, olăritul a cunoscut o perioadă de dezvoltare în zona nordică a Moldovei și în împrejurimi. La începutul secolului XX, în comuna Marginea existau 60 de ateliere de olărit.

Roata olarului este în continuare o unealtă pentru artizani locali dar şi o atracţie pentru designerii de obiect. Şi nu numai. Chiar şi celebrul actor Brad Pitt s-a așezat recent la roata olarului.

Tehnica azulejos reprezintă şi astăzi o modalitate de expresie cu un imens potenţial. Este folosită şi în prezent în arta contemporană, desigur exprimările fiind de altă natură.

Marele artist Antonio Gaudi a apelat la tehnicile tradiţionale, utilizând însă plăci ceramice unice. Pe acestea le-a combinat cu măiestrie, obţinând suprafeţe de ceramică cu o înaltă valoare estetică. Aceste decoruri pot fi admirate în parcul Guell din Barcelona, un spaţiu iconic, cu grădini şi elemente originale de arhitectură.

Pe de altă parte, sunt încă artizani care realizează vase, decoraţii şi accesorii din ceramică după tehnicile tradiţionale.

Palatul Dos Aquas din Valencia este un adevărat muzeu al ceramicii în timp ce la Lisabona se află Muzeul Naţional al Faianţei. Printre obiectele de ceramică pictate manual din muzeul valencian se regăsesc vase, farfurii şi platouri, statuete, bibelouri, etc. Pot fi admirate piese rare de ceramică medievală. Acestea provin din patrimoniul internaţional, nenumărate exemple ale talentului meşterilor faianţari din Spania în special din zona Valenciei. Tot în muzeu, într-una dintre săli, este reconstruită, cu rol educativ şi conştientizator, o bucătărie tradiţională valenciană având decorul integral din ceramică. Se regăseşte deasemenea un întreg arsenal de obiecte din diverse materiale, străbunicii unui veritabil atelier de artă culinară actual. Amatorii de artă modernă trebuie să ştie că tot în acest muzeu se găsesc şi câteva piese din ceramică semnate de Pablo Picasso.

Atelierele unde se realizează în prezent astfel de obiecte ceramice sunt situate de obicei acolo unde se întrepătrund obiceiurile, meşteşugurile, tradiţiile şi stilul de viaţă mediteranean. Aici adevăraţi artizani făuresc aceste nestemate, situate la rândul lor la graniţa dintre artă şi meşteşug. Fiecare piesă, fiecare placă este mai întâi conceptualizată. Apoi este desenată pentru ca, în sfârşit, mâini pricepute de artizani să le aducă la viaţă. Un exemplu este Cameleonia, atelier de artizani tradiţionali la graniţa dintre Spania şi Portugalia. Obiecte purtând semnătura acestui atelier se găsesc şi în ţara noastră.

Alt centru ceramic este zona din jurul Aveiro, la aproximativ 60 de kilometri sud de Porto, de unde începe Traseul Ceramicii Portugheze – o atracție pentru mulți turiști.

Cuvântul în sine provine din greaca veche. „Keramos” care era numele atât pentru argilă, cât și pentru produsele obținute din aceasta prin ardere. Astăzi, “ceramica” este folosită ca termen generic pentru veselă și obiectele decorative realizate din material care conține lut/argilă sau sunt realizate direct din lut. Specialiştii fac diferenţa între gresie, gresie fină, faianţă, majolică şi teracotă. Chiar şi porţelanul aparţine familiei mari de tipuri de ceramică.

La baza ceramicii stau numai elemente naturale: pământ, apă, foc. Materialul diferă prin compoziția diferitelor pământuri, ceea ce este hotărâtor pentru temperatura la care o placă poate fi arsă sau cât de des trebuie să fie arsă în cuptor. Toți acești factori determină la rândul lor ce glazuri pot fi folosite, cum arată culorile decorative și cât de rezistentă este materialul în uzul zilnic.

Tonul roșu cald al “pământului ars” este ideal pentru mesele în aer liber dar şi pentru alte elemente care apaţin de casă, cum este acoperişul cu ţigle ceramice. Contraste interesante sunt create de glazurile colorate. Unii producători au dezvoltat “paste” speciale – așa cum se numește materia primă din care sunt făcute obiectele şi elementele ceramice – pentru a face farfurii, cești, plăci, ţigle și alte obiecte mai rezistente la margini, adică mai durabile. Porţelanului i se oferă aspectul de teracotă şi argilă datorită unui proces special.

Natural, autentic, extraordinar

Reînvierea ceramicii rustice, care a fost ultima dată la fel de populară în anii ‘70, nu este întâmplătoare. În primul rând, ceramica servește dorinței pentru lucrul manual ca o antiteză cu lumea noastră digitală. Ne place şi este mai sănătos să ne înconjurăm cu materiale naturale.

Reînvierea rusticului pe mesele din case şi restaurante

Glazuri transparente sau colorate, forme organice sau geometrice, decorațiuni precum motive pictate manual sau antice subliniază astăzi individualitatea fiecărei mese într-o casă sau la un restaurant și oferă o mulțime de spațiu pentru servirea mâncărurilor.

Nu cu mult timp în urmă, oamenii din întreaga lume luau masa aproape uniform din farfurii albe în tavernele tradiționale, precum și în restaurantele sofisticate. În bucătăria vedetă, porțelanul fin alb a fost considerat suprem, deoarece a oferit scena ideală pentru preparatele exclusiviste. Nimic nu trebuia să distragă atenția de la delicatesele culinare, care erau elaborate puse în scenă ca pe o pânză albă. Faptul că acest lucru s-a transformat complet se observă la prima vedere în gastronomia din întreaga lume. În același timp, meniurile s-au schimbat – mâncarea trebuie să fie mai sănătoasă și mai fotogenică – bucătarii au devenit, de asemenea, mai experimentați cu setările mesei.

Puțin câte puțin, gresia, teracota și faianţa au cucerit mesele lumii și inimile oaspeților. Spectrul de modele variază de la minimalist până la forme de scoici și flori. Mobilier din lemn masiv, tacâmuri și pahare cu finisaj antic, șervețele de in și un decor din flori uscate completează adesea ambianța naturală a mesei. Pasiunea pentru ceramică nu se limitează la sectorul gastronomic, ci a ajuns deja în casele oamenilor.

Pe de altă parte, tendinţe, precum “de la fermă la masă” sau “zero deșeuri” influențează evoluțiile decorului de masă. În plus, există tendințe alimentare precum bucătăria levantină bogată în legume, pinsa italiană, care își are originile în Roma antică sau rețete veganizate precum Chili. Toate aceste feluri de mâncare pur și simplu arată mai autentice pe farfurii ceramice.

Felurile de mâncare tradiţionale se potrivesc perfect cu platourile şi farfuriile ceramice rustice provenind din aceeaşi zonă cu bucătăria respectivă. Acestea pot fi însoţite deasemenea cu băuturi produse local servite în carafe ceramice. O astfel de masă în grădină, într-o casă de vacanţă din lemn sau într-una bătrânească din mediul rural poate fi o adevărată binecuvântare. Deasemenea într-un restaurant cu specific tradiţional, iar turiştii de pe alte meleaguri caută exact astfel de experienţe.

Tendinţe

Asimetriile artificiale, geamurile imperfecte sau crăpăturile fac fiecare platou cu adevărat unic. Uneori, preparatele primesc și un aspect uzat interesant, cu o patină – o structură de suprafață care arată ca o îmbătrânire naturală. Rezultatul este o veselă perfect imperfectă. Glazura curge liber peste formele organice, baza rămâne neglazurată ceea ce dă o senzație naturală. Este oferită şi o atingere individuală.

Glazurile reactive

Așa-numitele glazuri reactive joacă la rândul lor un rol important. Acestea sunt amestecate cu mici particule metalice și/sau minerale care reacționează între ele în cuptorul de ardere și creează modele unice care apar ușor diferit pe fiecare piesă.

Interacțiunea culorilor în diferite nuanțe de verde, albastru și gri înseamnă că nu există două piese la fel.

Farfuria face diferenţa

Accentul principal în bucătăriile profesionale este să se îndepărteze de conceptele stereotipe către un stil individual. În Spania, de exemplu, acest lucru este cunoscut prin termenul captivant “cocina de autor” (bucătăria de autor).

Tot aşa ar trebui să fie și decorul mesei. Reliefuri monocrome, decorațiuni sau gresie colorată pictată manual pe toată suprafața, pe care bucătarul și autorul de mâncare. Fiecare fel de mâncare își găsește farfuria preferată pentru prezentarea perfectă.

Luând masa ca anticii

Inspirat de mozaicurile orașelor antice sunt şi serii de produse inspirate este de leagănului civilizației, ținuturilor fertile din Mesopotamia. Fiecare piesă poate prezenta un motiv diferit de mozaic, toate putând fi combinate între ele. O tehnică specială permite culorile strălucitoare și decorarea detaliată pe porțelanul fin. Serii tip „Mesopotamia” arată în mod evident că vesela este un factor important în experiența gastronomică generală. Decorurile și formele neobișnuite sunt la fel de mult un punct de discuție ca și felurile de mâncare și băuturile rafinate. Ele creează momente de plăcere de neuitat ca expresie a unei ospitalități speciale.