Cum se omoară pomii de pe trotuar în România. Prin practica de a turna tartan sau beton până lângă trunchiurile copacilor. Această practică duce la putrezirea rădăcinii arborilor, dar împiedică și dezvoltarea lor, a declarat peisagista Diana Culescu.
„Este adevărat că în oraşe ai nevoie de suprafeţe minerale, dar, cum puteţi vedea în străinătate, suprafeţele acestea minerale nu ajung până la baza trunchiului. Se lasă întotdeauna o alveolă, iar alveola aceea are foarte multe roluri. În primul rând, orice material care e dus până lângă trunchi are capacitatea de a ţine umezeala. Iar umezeala respectivă duce la putrezirea unui ţesut care este foarte sensibil la umezeală şi, practic, arborele se rupe de la bază şi ne cade în cap, într-un an-doi-trei, adică într-o perioadă destul de scurtă. În străinătate se lasă aceste alveole, pentru că, în primul rând trebuie să poţi să ai acces să interacţionezi cu arborele şi, în al doilea rând, pentru că arborii cresc nu numai în înălţime, ci şi în grosimea trunchiului. În fiecare an, cele mai multe specii cresc cu încă un centimetru. Or, dacă noi l-am strangula cu beton sau alt material, el nu mai are pe unde să îşi facă vasele, prin care trece seva”, a precizat specialistul.
Diana Culescu, preşedinte al Asociaţiei Peisagiştilor din România, a publicat pe pagina personală de Facebook mai multe fotografii şi comentarii, argumentând că un arbore „îngropat în tartan” este „condamnat la moarte”. Totodată a oferit exemple din alte oraşe europene, unde în proximitatea copacilor există suprafeţe permeabile sau semi-permeabile, care permit circulaţia apei şi a aerului, precum şi dezvoltarea trunchiului. Ea menţionează că, în replică la postarea sa, mai multe persoane i-au transmis imagini cu arbori din Bucureşti, înconjuraţi de tartan, care s-au deteriorat.
Materiale semi-permeabile lângă copaci
„Este foarte interesantă o imagine în care a fost acoperit şi locul respectiv, unde fusese o buturugă, cu acelaşi tip de material. Lumea începe să fie din ce în ce mai atentă. Problema este în continuare faptul că nu avem Registru Verde, pentru că, dacă am avea, s-ar vedea câţi arbori au dispărut din cauza acestor practici. Atunci, presiunea publicului probabil că ar fi şi mai mare”, a afirmat Culescu.
Diana Culescu a precizat că există soluţii pentru a combate poluarea cu praf din oraşe, motiv invocat deseori de către administraţiile locale care recurg la turnarea tartanului în proximitatea imediată a trunchiurilor de copac. În acest sens, ea recomandă acoperirea pământului cu alte plante sau utilizarea unor materiale semi-permeabile.
„Nu există, de fapt, o soluţie universală, dar există, de exemplu, posibilitatea de a acoperi pământul respectiv cu alte plante: cu arbuşti sau plante erbacee perene. Această situaţie nu poate fi folosită peste tot. De exemplu, atunci când punem arbuşti pe aliniamentul de pe marginea drumului, ei sunt acoperiţi cu zăpadă în perioada de iarnă, când se deszăpezeşte. Sunt turtiţi, sunt omorâţi, practic, la un moment dat. Dar sunt şi alte soluţii, precum folosirea de materiale semi-permeabile. La noi, de exemplu, acest concept de suprafaţă semi-permeabilă nici nu există. Şi aici nu mă refer la beton. Mă refer la nişte materiale, cum este pietrişul stabilizat cu stabilizator natural, care – atunci când există această presiune de creştere a trunchiului – cedează uşor-uşor şi arborele poate să crească”, a explicat ea.
Pietriș de râu, mai ieftin, în loc de pietriș spart (concasat)
Diana Culescu a atras atenţia însă asupra faptului că în numeroase situaţii nu sunt respectate specificaţiile tehnice, nu se folosesc materialele potrivite sau lucrarea, odată efectuată, nu este întreţinută corespunzător.
Vezi și Cum să crești pomi columnari chiar acasă la tine
„În loc să se folosească pietriş concasat – pietriş spart din pietre mai mari – se foloseşte pietriş de râu, care are o altă conformaţie. Pietrele sunt rotunde şi nu se prind unele de altele. Iar asta se face pentru că pietrişul de râu este puţin mai ieftin. De asemenea, nu se ştiu a se îngriji aceste spaţii şi atunci ajungem în situaţii în care să mătură stratul acesta, care trebuie să stea pe sol şi care nu trebuie măturat. Dacă există, de exemplu, depuneri de frunze, ele ar trebui greblate. Există o greblă specială pentru frunze. Dar la noi chestiile acestea nu se înţeleg. Încercăm să facem totul otova. Sectoarele încep să arate de la un capăt la altul în acelaşi fel, pentru că se fac nişte contracte cadru. (…) Şi atunci, de fapt, având un contract cadru, în care toate lucrurile trebuie să fie cuie, normal că ne trebuie un ciocan să batem cuiele respective”, a precizat Diana Culescu.
