Bucătăria în Grecia Antică: vechii greci își începeau ziua cu pâine înmuiată în vin

1

Excesele alimentare și opulența culinară nu au fost niciodată promovate în bucătăria vechilor greci, aceștia preferând simplitatea și bunul gust inclusiv în plan alimentar, fiind binecunoscută atitudinea lor critică față de perși și alte popoare care practicau răsfățul culinar și risipa de alimente.

Alimentele preferate ale grecilor

Grecii consumau produse care puteau fi cultivate cu uşurinţă pe pământul stâncos al Greciei. Dieta grecilor se baza foarte mult pe consumul de fructe, legume, peşte, pâine, vin şi ulei de măsline. Uleiul nu era consumat la prăjit, pentru că mâncarea era preparată prin fierbere sau la grătar, gătitul la cuptor fiind necunoscut până târziu, după asimilarea grecilor de către romani. Pâinea se prepara din orz, pentru că grâul era importat, însă nu avea un gust foarte bun. Poate şi de aceea pâinea din orz era consumată la supe, terci şi mâncăruri scăzute.

masline-delicioase

Se foloseau de multe ori condimente, băuturi și preparate cu rol în stimularea digestiei, iar vegetarianismul era o practică obișnuită, însă agricultura lor sporadică nu a putut susține vegetarianismul ca stil de viață în special în aria marilor orașe ale Greciei.

Citește și: Smochinul: pomul din ghiveci care rodește de două ori pe an

Ciorbele erau considerate mâncarea sărăcimii. Legumele erau consumate crude sau fierte, pregătite în formă de salate, cu oţet, sare şi untdelemn. Măslinele se găseau din abundenţă. O importanţă deosebită aveau în bucătăria grecilor ceapa şi usturoiul. Laptele (mai ales de capră) şi brânzeturile se consumau mult; iar ca desert – fructe (nuci, smochine uscate, struguri) şi turtă dulce.

Cele trei mese

Grecii își începeau ziua de lucru, de regulă, la răsăritul soarelui. Alimentația lor se realiza prin luarea a trei mese pe zi:

greece03501

  • Micul dejun (acratismas), care care se servea la ivirea zorilor, era compus din câteva bucăți de pâine de orz sau de grâu înmuiate în puțin vin curat, la care se puteau adăga smochine sau măsline. Lipia – articolul principal în alimentaţie – era din făină de orz, secară, ovăz sau de grâu (care însă era mult mai scump). În afară de lipie – uneori condimentată cu diferite arome de plante – pentru cei săraci alimentul cel mai obişnuit era peştele sărat sau afumat.
  • La mijlocul zilei sau în cursul după-amiezii se lua a doua masă, una destul de sumară și rapidă (ariston). Această masă consta din cereale preparate în diverse forme, brânzeturi, carne și pește, ulei de măsline, fructe, salate și legume făcute piure sau în supe diverse. Din păcate orașele mari nu erau deloc bine aprovizionate cu legume și fructe, fapt pentru care existau deseori dezechilibre alimentare cauzate de absența unor nutrimente esențiale din alimentație.
  • Masa cea mai importantă și bogată avea loc la sfârșitul zilei sau chiar după căderea nopții (deipnon), iar înainte de această masă, spre seară, unii luau o gustare (hesperisma). La cină se serveau aperitive (fructe de mare, cum ar fi: scoici, salate, legume gătite şi fructe proaspete), peşte proaspăt şi uneori prăjituri cu miere.

Igiena – un obicei foarte important

La masă, grecii ședeau de obicei pe scaune, servind preparatele cu ajutorul lingurilor sau cu mâna și de aceea promovând o igiena alimentară severă, necesară unor asemenea condiții de servire a mesei. Furculița nu era cunoscută în acele vremuri, iar cuțitul era folosit pentru tăierea cărnii.

masa-greci

La banchete oaspeții se așezau pe șezlonguri confortabile, lăsând centrul camerei liber pentru dansatori.

Uneori în loc de platouri de servit se puteau folosi de-a dreptul felii mari de pâine, dar casele bogate dețineau o bună colecție de veselă și tacâmuri confecționate adesea din metale nobile.

Cine gătea?

Mâncarea era pregătită în mod obișnuit de femeiile din casă, mai ales de sclave. Din secolul al IV-lea î.H. își fac apariția bucătari și cofetari profesioniști.

Sympozionul

Grecii bogaţi se răsfăţau cu diverse sortimente culinare în timpul banchetelor. Cu această ocazie se serveau varietăţi de peşte sau din carne de vită, viţel, porc, miel, animale sălbatice.

Mâncărurile erau condimentate cu diverse mirodenii: coriandru, mărar, mentă, piper, oregano, sare, şofran, cimbru. Carnea se servea la grătar.

La banchete, rareori luau parte femeile sau copiii.  Servitorii mergeau cu coşurile pline cu pâine pentru a servi oaspeţii.

image1

Nici la mesele cu invitaţi, la mesele de ocazii, la sărbători familiale, nu se servea un meniu prea variat şi copios: se dădea mai multă atenţie felului în care erau prezentate mâncările şi în care era organizată masa. La sărbătorile familiale luau parte copiii şi femeile, care însă nu mâncau întinşi pe paturile-sofale, ci şezând pe taburete.

A bea vin simplu – un obicei barbar

Vinul se servea amestecat cu apă (două părţi apă şi o parte vin), în boluri speciale, fabricate din aur. A bea vin simplu, fără a fi amestecat cu apă, era considerat un gest barbar. Altă băutură era miedul (apă amestecată cu miere).

Deși cuvântul “symposion”  înseamna “întrunire de băutori”, scopul adevărat al ospățului nu era băutura, ci crearea prilejului unei întâlniri plăcute. Sympozionul era unica formă de reuniune mondenă, la care unoeri erau angajaţi şi cântăreţi şi cântăreţe, actori şi acrobaţi.

Surese foto: www.crystalinks.com, www.curriculumvisions.com, www.englishhuji.com, www.wondersmith.com, www.historie.ru

 

 

un comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here