Pășunile alpine sunt locurile ideale pentru admirarea unei plante desprinsă parcă din poveștile ȋn care Luna se plimba noaptea pe Pămȃnt. Floarea argitie, cu diametrul de circa 10 cm, fără tulpină, amintește de astrul nopţii. În funcţie de zonă, este cunoscută sub diverse nume: ciulinele de argint, ciurul zȃnelor sau turta.
Denumirea știinţifica a speciei face referire la Carol cel Mare. Legenda spune că un ȋnger i-a apărut ȋn vis și i-a arătat planta spunȃndu-i că poate fi folosită pentru vindecarea soldaţilor bolnavi.
Cuvȃntul acaulis ȋnseamnă fără tulpină.
Ciulinele de argint (Carlina acaulis) face parte din familia Asteraceae, familia florii soarelui și este originară din Europa, ȋntȃlnindu-se și ȋn Romȃnia.
Frunzele sale sunt lungi de 10-12 cm, spinoase, argintii-verzui, eliptice, adȃnc sectate, dispuse ȋn rozete. În centrul acestora, din iulie pȃnă ȋn septembrie, apar florile care persistă pȃnă la primul ȋngheţ. În zilele umede, florile se ȋnchid pentru a proteja polenul. În tradiţa populară, ele prevestesc ploaia.
Fructul este de tip achenă, acoperit cu perișori.
Proprietăţile medicinale ale plantei sunt cunoscute din antichitate, specia fiind menţionată de Plinius cel Bătrȃn. În Germania și Polonia este folosită ȋn mod tradiţional ca antihelmitic, diuretic, ȋn tratamentele afecţiunilor pielii, ca stimulant mental și al sistemului digestiv.
Bascii o numesc floarea soarelui și pe vremuri, considerau că planta are puteri magice, protejȃndu-le casele. Ei o atȃrnau pe ușa de la intrare.
Sudiile recente au arătat eficienţa substanţelor conţinute de plantă ȋmpotriva unor fungi, bacterii și insecte (muște, ţȃnţari).
Vezi și: Arbustul cu fragute, un arbust care infloreste iarna
Ciulinele de argint-ȋngrijire
Ciulinele de argint se poate cultiva și ȋn grădini. Se ȋnmulţește ușor prin seminţe. Prefera un sol bine drenat, cu fertilitate medie, uscat, cu pH neutru, calcaros.
Are nevoie de expunere directă la razele soarelui, dar suportă și semiumbra.
Sursa foto: www.alpenflora.ch
