Dragonii sunt printre cele mai populare creaturi mitologice din lume şi referinţe la aceste animale capabile să scuipe flăcări se regăsesc în numeroase culturi, din America şi Europa, până în India şi China.
În zilele noastre aceștia continuă să apară în cărţi, filme şi programe de televiziune, conform unui material publicat de Live Science.
Nu se ştie sigur când şi unde au apărut primele poveşti şi legende despre aceste uriaşe reptile zburătoare, însă relatări despre ele apar încă din Antichitate, la sumerieni şi eleni.
Dragonii pot fi binevoitori sau răi
În cele mai multe povestiri în care sunt menţionaţi, dragonii sunt descrişi la fel ca orice alte animale mitologice: uneori protectori şi gata să-i ajute pe oameni, alteori ameninţători şi periculoşi.
Acest lucru s-a schimbat odată cu răspândirea creştinismului. Dragonii au devenit reprezentări ale Satanei.
În lumea creştină medievală, cei care ştiau ce sunt dragonii au auzit despre ei din Biblie şi probabil că erau convinşi de existenţa în carne şi oase a acestor bestii.
Existenţa dragonilor are însă şi un sâmbure de adevăr. Timp de secole, poate milenii, nimeni nu ştia ce sunt oasele gigantice descoperite întâmplător, în diferite locuri ale lumii, iar dragonii păreau a fi concluzia logică pentru oamenii de atunci care nu ştiau nimic despre dinozauri.
Diversitatea dragonilor
Deşi cei mai mulţi oameni îşi pot reprezenta cu uşurinţă un dragon, modul în care aceştia sunt descrişi în diferite culturi, religii şi mitologii diferă substanţial.
Unii dragoni au aripi, alţii nu. Unii dragoni pot scuipa flăcări sau au darul vorbirii. Unii dragoni sălăşluiesc pe fundul mărilor, în timp ce alţii pot fi găsiţi în peşteri sau în inima vulcanilor.
Aşa cum preciza specialista in folclor Carol Rose, în cartea sa „Giants, Monsters, & Dragons: An Encyclopedia of Folklore, Legend, and Myth” (”Uriaşi, monştri şi dragoni: O enciclopedie de folclor, legende şi mituri” – Norton, 2001), dragonii „pot avea trăsături de la alte animale, cum ar fi cap de elefant în India, cap de leu sau de pasăre de pradă în Orientul Mijlociu sau cap de reptilă, în special de şarpe. Coloritul lor variază de la verde, roşu şi negru, până la culorile mai puţin obişnuite, galben, albastru sau chiar alb”.
Sursa: agerpres.ro
