Jocul cu bile de sticlă, unul dintre cele mai vechi din lume

Cine nu-și amintește de celebrele bile pe care le colecționau ștrengarul Tom Sawyer și prietenul său Huckleberry Finn?

Jocul cu bile are origini atȃt de vechi ȋncȃt este imposibil să se stabilească exact locul și perioada ȋn care a apărut.

Bile pentru joc au fost găsite ȋn cenușa orașului Pompei, ȋn mormintele egiptene, la greci, dar și la azteci și triburile din Nordul Americii.

Unele erau pietricele de rȃu șlefuite de apă, altele erau realizate din lut, iar în cazul celor mai scumpe, micile obiecte erau confecţionate din sticlă de către meșteri iscusiţi. Copiii celților și saxonilor foloseau nucile, iar cei din țările din nordul Africii, măslinele.

Bilele erau rostogolite, aruncate, lăsate să cadă și făcute să se lovească de cele ale adversarului, de multe ori cu scopul de a le scoate dintr-o zonă bine delimitată.

Regulile jocului variau și deveneau mai complexe în funcție de imaginația jucătorilor și astfel, acesta a continuat să facă parte din viețile copiilor de pretutindeni.

Vezi și: Vanatoarea oualor colorate sau cum ne jucam de Paste

Ȋn 1848, un sticlar german a inventat un dispozitiv de tăiat care i-a permis să confecţioneze mii de bile din sticlă pe zi. De atunci, au început să fie produse în masă.

Ȋn 1890 a fost construită în Germania, prima mașină care fabrica bile din sticlă, urmată în același an, de una similară în SUA ceea ce a dus la o creștere spectaculoasă a popularității jocului care a ajuns pe rafturile magazinelor de jucării din întreaga lume.

Un plus de farmec i s-a adaugat in 1950 când japonezii au inventat “ochiul de pisică” din centrul sferei. Acest efect se obține prin injectarea sticlei colorate în interior.

Momentul de glorie al bilelor de sticlă a avut loc însă în 1960 cȃnd Neil Armstrong, celebrul astronaut, a descris Terra ca o bilă de sticlă albastră.

Sursa foto: www.ancientpages.com