Dacă aţi întâlnit în parc un copac cu fructe ce seamănă cu nişte mingi de tenis, sferice, de culoare verde deschis şi v-aţi întrebat ce este, aflaţi că se numeşte mărul cailor (Maclura pomifera) şi este originar din sudul Americii de Nord.

Lemnul acestui copac era folosit de triburile Osage pentru confecţionarea arcurilor, iar mai târziu, de către colonişti pentru realizarea gardurilor de împrejmuire, spinii de 1,5-2,5 cm care cresc pe lăstari, fiind o barieră de nepătruns.

Mărul cailor este o plantă dioică, ce are frunze ovate, cu lungime de 5-15cm şi fructe mari, de tip polidrupa, cu diametru de 10-15cm. Florile verzi apar în perioada mai –iunie şi sunt urmate de fructe în septembrie.

Mărul cailor- utilizare

Deoarece mărul cailor este un copac rezistent la secetă şi tunderi frecvente, se foloseşte astăzi în amenajări peisagistice fiind atractiv prin coroana sa rotundă şi frunzişul bogat. Este recomandat pentru realizarea unor zone de umbră în colţurile grădinii sau pe aleile din parcuri, dar trebuie ştiut că toamna va genera o mare cantitate de frunze. Multe specii de păsări îşi găsesc adăpost între crengile sale.

De asemenea, mărul cailor este folosit la fixarea solurilor, formarea unor perdele de protecţie, la recuperarea zonelor în care au fost mine sau care au fost folosite la păşunat excesiv.

Lemnul său este dur şi rezistent la contactul cu solul si apa, fiind folosit în construcţii, dar şi drept combustibil. Din scoarţa copacului se extrage un colorant galben, iar din fructe, o substanţă folosită ca insecticid. Lichidul care apare la ruperea fructului poate duce la apariţia unor reacţii alergice în cazul contactului cu pielea.

Mărul cailor se înmulţeşte prin seminţe, butaşi şi altoire. Preferă zonele de semiumbră şi solurile reavene, fertile, dar se adaptează şi în zone expuse soarelui şi pe soluri sărace. Este rezistent la boli şi la atacul insectelor.

La vârsta de 8 ani ajunge la o înălţime de aproximativ 2,4m şi un diametru al coroanei de 1,8m. De la vârsta de 8 ani, exemplarele femele încep să producă seminţe şi au perioada de maximă productivitate între 25 şi 65 de ani.

De-a lungul timpului, s-a încercat obţinerea unor varietăţi care să nu mai aibă ţepi. Una dintre acestea este Wichita şi a fost obţinută la Universitatea de Stat Kansas.

Sursa foto: https://davisla.wordpress.com