Cum mi-am dat seama cu ce se mănâncă vinurile

Sunt câteva întrebări existențiale atunci când vine vorba de vinuri: E bine să le amesteci? Care e cel mai bun vin? Cum se asociază corect mâncarea cu vinul?

Cu mai mulți ani în urmă, se întâmpla să fiu într-un tur gastronomic în Italia, cred că poate chiar primul dintr-un lung șir care a urmat. Pe vremea aceea, italienii își doreau foarte tare să intre pe piața din România, așa că organizau „pe bandă rulantă” misiuni de documentarepentru jurnaliștii din țările fostului bloc comunist, care trebuia să explice în paginile publicațiilor lor pe unde au umblat și ce delicatese au mai degustat. În felul ăsta, cititorii, obișnuiți pe atunci doar cu ceafa de porc și mâncarea de cartofi, făceau cunoștință cu exoticele pe vremea aceea prosciutto, gorgonzola, prosecco & Comp.

Așadar, după ce ne-am perindat o zi întreagă pe la nenumărate podgorii, manufacturi și fabrici de produse alimentare, seara am ajuns în sfârșit la un restaurant pentru o cină degală. Gazdele noastre, o cameră de comerț dintr-o oarecare regiune a frumoasei peninsule, țineau cu orice preț să ne impresioneze, așa că aranjaseră o seară specială la un restaurant cu o stea Michelin. Nimic nu era prea mult pentru jurnaliștii care urmau să ducă fiecare în țara lor mesajul despre minunatele delicii pe care producătorii locali doreau sa le exporte cu orice preț.

Dintre multele mese la care m-am așezat în solicitantul efort de documentare culinarooenologică, aceasta mi-a rămas poate cel mai bine întipărită în memorie. Și nu datorită mâncării, care, în treacăt fie spus, a fost extraordinară, ci mai ales a vinului. Lucrul care m-a intrigat a fost că la fiecare fel de mâncare, italienii ne-au servit câte un vin diferit. „Perfect normal!”, veți spune, și aprob din toată inima, însă în acel moment, eu și 99% din populația României eram convinși că nu există prostie mai mare decât să amesteci băuturile. Toată lumea știe că asta dă dureri groaznice de cap, nu-i așa?

Ei bine, nu! A fost pentru prima dată când am înțeles că fiecare mâncare are perechea ei atunci când vine vorba de vin. În acea seară am început cu un prosecco, am continuat cu două albe, două roșii și un passito la desert. Iar în final, italienii ne-au servit un minunat espresso, corectat cu o grappa locală, care mi-a lăsat un gust pe care mi-l amintesc și acum. Asocierile au fost gândite în cele mai mici detalii, așa încât mâncarea să fie potențată de vin și invers, iar noi, jurnaliștii, am înțeles de ce italienii sunt atât de fericiți.

Dacă vă doriți ca la următoarea masă să găsiți perechile potrivite mâncare-vin, nu trebuie să deveniți un degustător autorizat, ci doar să țineți cont de câteva reguli generale.

Informații detaliate (probabil mult mai mult decât doreați să aflați vreodată despre subiectul ăsta) găsiți la doar un Google distanță. Puteți să începeți cu www.winefolly.com, o resursă excelentă pentru cei care vor să știe cu ce se mănâncă vinurile.

Citește și Cele mai bune soluții de amenajare pentru o bucătărie mică