Fructele în exces, inamic al sănătății

Corpul uman manipulează glucoza și fructoza – cele mai abundente zaharuri din dieta noastră – în moduri diferite. Practic, fiecare celulă din organism poate descompune glucoza pentru energie. Singurele care pot manipula fructoza sunt celulele hepatice. Ceea ce face ficatul cu fructoza, mai ales atunci când există prea mult în dietă, are consecințe potențial periculoase pentru ficat, artere și inimă.

Sigur, de aici până la ideea că ”a făcut ciroză de la fructe pe stomacul gol” e drum lung. Un ficat sănătos nu poate ajunge la ciroza doar de la fructe, ci de la o combinație de factori: stres, alcool, viață dezordonată, virusul hepatitei etc.

Fructoza, numită și zahăr din fructe, a fost odată o parte minoră a dietei noastre. La începutul anilor 1900, americanul mediu a luat aproximativ 15 grame de fructoză pe zi (aproximativ o jumătate de uncie), cea mai mare parte din consumul de fructe și legume. Astăzi avem o medie de patru sau cinci ori această cantitate, aproape toată din zaharurile rafinate folosite pentru a face cereale pentru micul dejun, produse de patiserie, sucuri, băuturi din fructe și alte alimente și băuturi dulci.

Vezi și Consumul ridicat de alimente ultra-procesate creşte riscul de hipertensiune

Zahărul rafinat, numit zaharoză, este jumătate glucoză și jumătate fructoză. Siropul de porumb bogat în fructoză este de aproximativ 55% fructoză și 45% glucoză.

De la fructoză la grăsime

Intrarea fructozei în ficat declanșează o serie de transformări chimice complexe. (Puteți vedea o diagramă a acestora la health.harvard.edu/172.) O schimbare remarcabilă este că ficatul folosește fructoză, un carbohidrat, pentru a crea grăsimi. Acest proces se numește lipogeneză. Dați ficatului suficientă fructoză și picături mici de grăsime încep să se acumuleze în celulele hepatice (vezi figura). Această acumulare se numește boală hepatică grasă nealcoolică, deoarece arată la fel ca ceea ce se întâmplă în ficatul persoanelor care beau prea mult alcool.

Practic necunoscută înainte de 1980, boala ficatului gras nonalcoolic afectează acum până la 30% dintre adulții din Statele Unite și din alte țări dezvoltate și între 70% și 90% dintre cei care sunt obezi sau care au diabet.

La început, boala ficatului gras nealcoolic este reversibilă. La un moment dat, totuși, ficatul poate deveni inflamat. Acest lucru poate provoca leziuni de grad scăzut cunoscute sub numele de steatohepatită nealcoolică (steato însemnând grăsime și hepatită însemnând inflamație hepatică). Dacă inflamația devine severă, aceasta poate duce la ciroză – o acumulare de țesut cicatricial și degenerarea ulterioară a funcției hepatice.

Ficatul – transformă carbohidraţii din fructoză în grăsimi

Consumul exagerat de fructe va întârzia procesul de descompunere şi asimilare, ceea ce va crea anumite dezechilibre în organism. Principala acţiune a ficatului este de a transforma carbohidraţii din fructoză în grăsimi.

Acest proces este asemănător cu cel al descompunerii alcoolului ingerat. Prin lipogeneză (procesul prin care carbohidraţii se transformă în acizi graşi), în timp, se ajunge la boala ficatului gras, non-alcoolic.

Apoi, procentul de grăsimi devine tot mai încăpăţânat şi va conduce în primă fază la instalarea steatozei hepatice, apoi la ciroză, chiar dacă tu nu consumi alcool, consumul exagerat de fructe are acelaşi efect.

Când fructoza atacă ficatul rapid, în cantităţi mari (sucuri şi bomboane), consecinţele pot fi grave, însă, când ficatul este atacat încet şi în cantităţi mici (un măr), atunci organismul se ocupă cu multă grijă de fructoză.

Vezi și Consecințe negative ale consumului excesiv de zahăr

Trebuie totuşi ţinut cont şi de faptul că fructele înseamnă mai mult decât fructoză. Pe lângă aceasta, ele mai conţin şi alţi nutrimenţi extrem de importanţi pentru sănătate: fibre, vitamine, minerale şi o mulţime de antioxidanţi şi fitonutrienţi.

Fibrele, mai ales cele solubile, sunt benefice sănătăţii. Acestea ajută la menţinerea unui nivel scăzut al colesterolului, la încetinirea absorbţiei carbohidraţilor şi la creşterea senzaţiei de saţietate.