Clopoțelul roșu, planta cu flori ca niște trompete

Clopoțelul roșu (Streptocarpus dunnii) este o specie originară din Africa de Sud. Crește pe pajiști umede și în fisurile stȃncilor.

Numele științific al plantei provine de la două cuvinte grecești: strepto-răsucit și carpus-fruct, aluzie la fructele de tip păstaie care au o formă specifică.

Nu are tulpină și dezvoltă o singură frunză, cu perișori pe ambele fețe și cu dimensiuni mari, 50/20 cm. Ȋn condiții de secetă, planta are capacitatea de a lăsa să se usuce o porțiune din frunză reducȃnd astfel suprafața de transpirație.

Florile sale sunt roșii-portocalii, cu formă de clopoțel alungit și prezintă nuanțe de mov, roz sau albastru. Acestea apar pe o tijă florală de circa 30 cm lungime. Ȋnflorirea are loc pe perioada verii australe, din noiembrie pȃnă în februarie, dar numai după ce ajung la o vȃrstă de cȃțiva ani.

Polenizarea este realizată de păsările soare malachit care cautȃnd nectar, se murdăresc de polen pe cap și aripi, polen pe care apoi, îl poartă pe altă floare.

După ce păstăile care protejază semințele se deschid și acestea se răspȃndesc, planta moare.

Vezi și: Kniphofia, floarea multicolora din Africa de Sud

Clopoțelul roșu -condiții de creștere

Clopoțelul roșu se crește destul de ușor în ghivece. Are nevoie de lumină puternică, dar indirectă.

Este sensibilă la atacurile fungilor, udarea trebuind să se realizeze cu grijă pentru a se evita căderea picăturilor de apă pe frunza.

Se ȋnmulţește prin semințe ce se acoperă cu un strat subțire de nisip, germinarea avȃnd loc după 3-4 săptămȃni.

Se recomandă ca noile plăntuțe să fie mutate apoi în vase din lut cu turbă amestecată cu perlit. Acest compus va asigura un bun drenaj.

Afidele și omizile pot crea probleme ceea ce face necesară verificarea periodică.

Cum reproducerea condițiilor din mediul natural este dificilă, s-au obținut numeroși hibrizi care sunt rezistenți la diverse condiții.

Sursa foto: www.commons.wikimedia.org, https://florgeous.com