Dintre toate plantele domesticite, cele 6 specii de dovleac (Cucurbita sp.) pe care le cultivăm au suferit cele mai multe modificări ȋn ceea ce privește dimensiunile și formele fructelor.
Dovlecii sălbatici sunt amari, au o coajă groasă și pot fi toxici datorită conţinutului de cucurbitacină.
Fiecare specie domesticită s-a adaptat la anumite condiţii de mediu. De exemplu, Cucurbita ficifolia preferă temperaturi scăzute și zile scurte, Cucurbita moschata crește ȋn zona tropicală, iar Cucurbita pepo se dezvoltă bine ȋn diverse tipuri de climă, ceea ce a făcut să fie și cea mai consumată de către om.
Cercetătorii au descoperit că domesticirea dovlecilor s-a realizat ȋntr-un timp mult mai scurt decȃt ȋn cazul altor plante și că urmărind extinderea teritoriului anumitor specii de albine care le polenizau florile, din America Centrală ȋn America de Nord, pot ȋnţelege cum s-a extins arealul de cultivare a acestora.
Vezi: Buchetele de legume si zarzavaturi
Dovleacul-momentul domesticirii
Începutul domesticirii lor corespunde perioadei ȋn care oamenii au realizat trecerea de la viaţa de vȃnători-culegători, la stadiul de cultivatori și crescători de animale.
Mii de ani, dovlecii sălbatici au fost mȃncaţi cu mare plăcere de animale mari, precum mamuţii pentru care cantitatea de toxine nu reprezenta un pericol.
De asemenea, cercetările recente au arătat că animalele de talie mare au un număr redus de receptori pentru gustul amar deci erbivorele din preistorie ȋi considerau probabil, chiar gustoși.
Cum ȋn urmă cu 10 mii de ani, megafauna era aproape disparută, nu mai avea cine să răspȃndească seminţele dovlecilor. Intreresul stȃrnit oamenilor a fost cel care i-a salvat probabil de la disparitie.
Iniţial, fructele erau folosite doar ca recipiente, flotoare pentru plasele de pescuit și unelte, dar treptat, au devenit nelipsite din alimentaţia popoarelor de pe continentul american.
Domesticirea plantelor este un proces gradual, care implică modificarea conţinutului de zahăr al fructelor, reducerea mecanismelor chimice și fizice de apărare ale speciilor, mărirea seminţelor și a inflorescenţelor, implicarea omului ȋn reproducere, etc.
Astăzi, aceste fructe portocalii, galbene sau verzi sunt unele dintre cele mai consumate pe planetă. Producţia mondială de dovleci este de peste 22 milioane tone anual, iar cei mai mari producători sunt China, India și Ucraina.
Sursa foto: www.Flickr.com, www.ourplace.co
