Am ajuns in acest weekend la Tuzla, deja celebra plaja semi-salbatica cu apa de un azur ireal asa cum cunoastem noi Marea Neagra, profitand de o oferta “last minut” a unui glamping de pe litoralul nostru.
Pentru cineva care nu a incercat niciodata viata la cort, aceasta poate fi experienta cea mai apropiata, fara sa se rupa insa complet de confortul unei cazari “obisnuite”.
Glamping-ul a aparut deja de cativa ani si in Romania, darnu a reusit sa prinda tractiune cu adevarat, desi conceptul si pozele postate pe Facebook arata cel putin senzational. Sunt doar cateva astfel de “camp”-uri in Romania si, din cate stim, doar doua pe litoral. De multe ori dezvoltatorii prefera o abordare “low-profile”, fara o promovare agresiva, pentru ca tocmai aerul de “loc ascuns”, despre care poti sa auzi doar prin noroc de la prieteni sau cunoscuti, potenteaza atractivitatea conceptului.
Vezi și Cheile Turzii, unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii
8 corturi ascunse in liziera
La Tuzla, faleza cu o inclinare domoala si acoperita de o liziera de salcii salbatice a creat un loc ideal, poate unic pe tot litoralul romanesc.
In aceasta liziera stau ascunse opt corturi, care nu pot fi observate nici de pe campul de sus, care margineste faleza inspre sat, nici de pe plaja de jos. Sunt deja cinci ani de cand au fost amplasate, insa locul ramane “invizibil”.
Rupt de lumea noastra
Accesul se face pe un drumeag care coboara faleza si ai putea sa treci cu usurinta pe langa treptele abia “desenate” in panta, care duc la o alee strajuita de o portita de lemn, fara vreun insemn. Norocul este ca drumeagul, pe care incape cu greu o masina, se infunda curand in vegetatie si te anunta astfel ca trebuie sa te intorci. Urcand pe alee, ajungi la o zona de lounge, cu doua foisoare din lemn si un cort mare, cu mobilier de insipiratie Indiana sau coloniala. Aici este restaurantul si totodata epicentrul “resort-ului”, de la care pleaca alte poteci, fiecare ducand la un cort ascuns prin vegetatie.
Nu cort, ci iurta
Cei care au in gand corturile obisnuite – pe care le vedeam pe vremuri in Vama Veche sau pe vaile paraielor din Bucegi, trebuie sa isi ajusteze reprezentarea. Aici “cortul” este de fapt un fel de iurta – un cort rotund, cu un diametru de circa trei metri, sustinut de un stalp central. In cort are loc un pat care poate acomoda doua persoane si cateva mici piese de mobilier – mai mult cu rol decorativ. Totul este asezat pe o platforma din lemn, care formeaza si o mica terasa, suficient de mare pentru a gazdui doua fotolii si o masuta “de cafea”.
Experienta este un usor derutanta. Esti inconjurat din toate partile de vegetatie, totul pare extrem de intim, insa in acelasi timp auzi galagia de pe plaja – acolo unde sunt campate corturile tarditionale, iar in departare muzica de la cele cateva terase incropite pe plaja. La orele mici ale diminetii, cand toata lumea doarme, raman insa doar melodia valurilor care se sparg la mal si zgomotele lizierei, care freamata de insecte, pasari, mici animalute, ba chiar si cateva broaste testoase.
Cam aici se opreste insa confortul. Pe faleza nu exista current electric, singurele surse de lumina sunt cateva mici obiecte decorative cu led-uri alimentate de baterii solare. De aer conditionat sau televizor nu poate fi vorba. In mod fericit, nici semnalul GSM nu ajunge in aceasta parte a lizierei, asa ca te poti rupe complet de lumea de acasa.
Un pachet de celule fotovoltaice si cateva baterii tin in viata frigiderul resort-ului si motoarele care imping apa captata de la un izvor din apropiere in niste tancuri de stocare, pentru a acoperi varfurile de consum.
Toaleta este minimalista, cu doua dusuri si apa la temperature ambianta. Insa privelistea pe care o ai in locul traditionalei oglinzi din fata chiuvetei….te poate transpune instantaneu in orice colt uitat al vreunei insule exotice din Oceanul Indian. Asta, desigur, daca reusesti sa ignori tipetele copiilor pe care nu ii vezi, insa ii poti ghici ca se joaca pe plaja.
Un peste cu nume de buruiana
In cadrul “resort-ului” se serveste doar micul dejun, dar pentru pranz sau cina poti sa cobori la una dintre cele doua terase de pe plaja din apropiere.
Regimul de dezvoltare pe plaja este cel putin incert, iar asta se vede imediat in aspectul – incropit – al tuturor stabilimentelor de aici.
Dar cum gustul nu are de a face cu aspectul, trebuie musai sa inercati, daca ajungeti in Tuzla, oferta micii terase “Cel mai peste”. Este o afacere de familie – antreprenori din Tuzla, cu origini tatare – care servesc doar peste cumparat de la pescari. Asta inseamna ca “meniul” zilei se poate rezuma la doar cateva feluri de peste, poate si un bors si o salata de icre. Dar pestele….gatit pe plita si un pat de sare, cu miordenii… Pentru cei care au crescut la camp, palamida e o buruiana care da batai de cap agricultorilor. La malul marii, este insa numele unui peste local. Daca nu ati auzit de palamida sau lafar, trebuie musai sa intrebati aici.
Un loc care isi cauta locul in lume
Totul in Tuzla este suspendat intre doua lumi: intre campul arid si marea albastra, intre concept modern si atemporal, intre initiative antreprenoriala si lispa avizelor oficiale. Plaja de la Tuzla, celebra pentru frumusetea sa salbatica si apa turcoaz, se transforma incet intr-o fabrica de bani. Cei care cautay linistea plajei si melancholia in Vama Veche s-au restras acum si aici. Dar si cei care cauta un loc “cool” pentru acea poza perfecte de profil cu marea noastra.
Iar transformarea aceasta creeaza oportunitati, dar si situatii ciudate. Pentru cei care au avut ocazia sa calatoreasca, preturile pot parea greu de inteles.
O nopate de cazare “glamping” costa aproape cat un hotel de cinci stele la munte sau un hotel respectabil in Italia sau Franta.
Pe plaja, una dintre putinele terase amenajate, taxeaza 40 de euro pentru o umbrella cu doua pufuri. Da, e mai putin decat pe plajele high-life din Mamaia, dar frumusetea salbatica din Grecia sau Italia vine la preturi de cateva ori mai mici.
Trebuie sa vizitati plaja de la Tuzla, sa incercati farmecul local macar pentru o zi, dar daca veti reveni vara de vara, sau pentru un sejur mai lung, e sub un mare semn de intrebare.
Autor: Liviu Chiru
[…] Viata la cort, cu un pic de confort. Si cea mai bine ascunsa cherhana buna […]